Salvata de gong. Asa a aratat Politehnica Iasi la finalul meciului de duminica, de la Slobozia, din etapa a VII-a a Ligii a II-a de fotbal, unde a remizat alb, cu mare noroc. Desi a avut în fata o formatie modesta, al carui capitan, Toma, nu a jucat niciun minut la Liga I pâna la 35 de ani, Poli, condusa de un Tincu care are aproape 250 de prezente în prima liga, a fost dominata net, mai ales în actul secund. Asta desi antrenorul gazdelor, Costel Enache a mizat pe 12 jucatori care nu au apucat sa joace în elita, esalon al carui aer a fost respirat din vestiarul Unirii doar de Rus (43 de aparitii), Perju si portarul Contra, ultimii trecând însa, practic, doar pe sub dusurile primei divizii. Trupa pregatita de Claudiu Niculescu nu a aratat nicio secunda ca s-a dus în Ialomita sa câstige, asa cum anuntase antrenorul. Nici în repriza a doua, în care a stat aproape în permanenta în propria jumatate, dar nici în primul act, care a fost echilibrat, însa un chin pentru privitori. În repriza întâi, primele doua clasate din Liga a II-a dupa sase etape nu au fost în stare sa-si creeze vreo ocazie si au trimis un singur sut în 45 de minute, slab, în afara portii. Unirea si-a spalat obrazul dupa odihna, dominarea aproape permanenta a gazdelor generând mai multe ocazii clare de gol, între care si o bara. Acest lucru a fost posibil din cauza prestatiei modeste a oaspetilor, care s-au multumit doar sa se apere. Sansa Iasului ca nu s-a întors cu mâna goala de la Slobozia a fost faptul ca linia de aparare (Martac, Plamada, Tincu, Ciaun) nu a gafat, mijlocasii defensivi Del Priore si Marchioni au închis destul de bine culoarele, iar Zeita Fortuna l-a mângâiat iar pe Niculescu. Atât la bara gazdelor din minutul 89 sau la respingerea nefericita a lui Plamada, care putea sa genereze un autogol, cât si la iesirile aeriene neinspirate ale lui Knoflach, austriacul fiind însa foarte util în rest. Nu în ultimul rând, mai trebuie precizat si ca arbitrul Moldoveanu, din Sfântu Gheorghe, oras unde presedintele Consiliului Director al Politehnicii, Cornel Sfaiter, a lucrat câteva sezoane, în fruntea lui Sepsi, a lasat jocul sa curga în minutul 72, dupa un duel Ekollo - Del Priore la care gazdele au cerut vehement penalty. În ceea ce priveste atacul moldovenilor, aceasta a fost nul, Poli neavând sut pe poarta ori vreo ocazie! Fara a fi sustinuta de vreo urcare mai serioasa a fundasilor laterali sau a închizatorilor, linia de trei mijlocasi ofensivi, Bujor – Roman – Hunte, plasata, des, departe de liniile de mai jos, nu a avut nicio sclipire. Pe aceleasi coordonate au fost si vârfurile, Plohotniuk si Tomczyk, care nu au avut însa nici materie prima la dispozitie. Ajungând la Tomczyk, trebuie precizat ca nici alte rezerve, Hlistei (care a fost folosit atât în banda, cât si, surprinzator, în spatele vârfului) si Stefanovici (fundas de meserie, dar urcat la mijloc), nu au dinamizat ofensiva Iasului, Fosu-Mensah a aparut din nou stoper, dupa ce a început logodna cu Poli ca fundas lateral, în timp ce lui Dumitru i s-au dat doar cinci minute. Tragând linie, Poli, care a fost surda la semnalele de alarma pe care le-am tot tras în ceea ce priveste calitatea exprimarii, a bifat un nou joc modest. Care nu justifica deloc investitiile uriase facute în club (2 milioane de euro numai în acest an) din banii iesenilor. Singurul lucru pozitiv într-un astfel de tablou cenusiu, pe lânga punctul obtinut, este ca oficialii Politehnicii încep sa se conecteze cu realitatea si sa recunoasca faptul ca echipa se exprima departe de nivelul asteptarilor. Iar acest lucru nu s-a întâmplat doar la Slobozia, ci si în alte meciuri din acest start de sezon. Dar, mai multe despre bilantul primelor sapte runde ale campionatului puteti citi în analiza de mâine.
