Cateva minute mi-a fost dificil sa aleg titlul insemnarilor ce urmeaza: au fost rostite, scrise de-a lungul timpului cuvinte atat de potrivite, substantiale, frumoase, Marin Constantin, intemeietorul institutiei Madrigal, a analizat, a descris, a sintetizat, a slefuit pana in vecinatatea perfectiunii stilul, sunetul vocilor aduse din lumea celesta in lumea noastra. Ce idee, ce metafora mai pot fi concentrate in titlul dorit original? Informatii semnificative, absente din circuitul publicistic, mai sunt, nestiute, in presa deceniilor ramase in urma. Dar concertele, discurile adunate ca intr-o expozitie de bijuterii au atras, pe acelasi traseu lung al vremii, cam toate formele de exprimare a admiratiei. Patru au fost motivele aparitiei „Madrigalului” in anul 1963. Copilul Marin Constantin a ascultat-o pe mama sa cantand in corul bisericii „Sfintii Voievozi” din satul natal Urleta Prahovei. Alaturarea la vocile din casa Domnului a insemnat pentru Marita Marin forma „publica” de exprimare a pasiunii pentru muzica, in restul saptamanii cantecele mirene insotind roboteala din gospodarie. Intovarasirea vocilor a devenit inca de atunci o realitate de neschimbat, fiindca la Scoala Normala din Buzau, Marin Constantin a avut norocul sa intalneasca profesorul providential, care i-a intarit linia destinului, incredintandu-i inca din primul an conducerea corului clasei – Ioan Vicol. Au ramas documente scrise care dovedesc triada talentelor sale: muzica, matematica, teatrul. Mai tarziu, toate au contribuit la ridicarea institutiei „Madrigal”: arta exactitudinii cu valente poetice, matematica, a inlesnit ordonarea conceptiei si exprimarii muzicale, rezolvarea tuturor problemelor organizatorice privind infaptuirea concertelor, turneelor. Talentul pentru jocul scenic a oferit dirijorului de cor usurinta comunicarii ideii, expresiei cerute de partituri cu ajutorul privirii, mimicii si gesturilor. Marin Constantin si-a rezumat foarte repede, inca din tinerete, „jocul actoricesc” la expresia vie a ochilor, gestica retinuta, dar mladioasa – mainile vizualizand unduirea molcoma, volutele energice, ori spiritul recules al liniei melodice. A avut importanta experienta, asemenea polenului adunat in faguri, ca dirijor al Corului Invatatorilor din Bucuresti, al corului UTM, al Corului de camera (fara nume), al corului „Gheorghe Cucu”. Marin Constantin a dovedit, ca adaos al calitatilor mentionate, usurinta realizarii actului muzical-artistic – cele patru ansambluri ajungand repede la performante admirate in tara si peste hotare. Al doilea motiv al cunoasterii patrimoniului coral, in primul rand cel romanesc, de catre Marin Constantin, a fost, in continuarea traditiei din satul natal, atentia speciala acordata de autoritatile politice din anii ’50-’60 ai secolului trecut creatiei de acest gen. Alegand din repertoriul imens lucrarile valoroase, interpretandu-le admirabil, el a argumentat viabilitatea artei ansamblului vocal, diferentiind-o semnificativ, chiar in anii proletcultismului radical, de opusurile patriotarde, pe care le-a evitat cat a fost posibil. A treia cauza importanta ce a justificat aparitia corului „Madrigal” a fost legata de functia organizatorica indeplinita de Marin Constantin intre anii 1960-1965 ca director adjunct al Directiei Muzicii din Ministerul Culturii. Astfel a dobandit parghiile folositoare sprijinirii multor actiuni benefice in domeniul artei sonore, cei care l-au cunoscut in acea perioada evocand atitudinea cooperanta, intotdeauna de sprijin pentru valorile exceptionale. Asa se explica si insistenta sa ca Ion Baciu sa preia functia de dirijor al Operei Nationale Romane din Bucuresti. Rar, poate chiar exemplu unic de esec al sau, tanarul Baciu, in anul 1962 deja un muzician apreciat in tara, a preferat Filarmonica din Iasi, unde avea sa construiasca o orchestra de prima calitate, avea sa contribuie substantial la dezvoltarea, la innoirea vietii muzicale de aici. Al patrulea motiv al succesului principial de care s-a bucurat noul sau instrument, „Madrigal”, s-a numit liberalizarea romaneasca inceputa in domeniul culturii odata cu anii 1962-’63. Dupa epoca proletcultismului agresiv izbucnit in 1948, Romania s-a deschis treptat si catre valorile culturale occidentale. O realitate mult convenabila proiectelor lui Marin Constantin a fost orientarea unor importanti muzicieni vest-europeni din acei ani spre repertoriile aproape total ignorate ale Evului Mediu si Renasterii. Se poate reproduce lista bogata a dirijorilor si solistilor care, in afara partiturilor din clasicism si romantism, au acordat multa atentie, unii specializandu-se in redarea textelor muzicale din Renastere si Baroc, provocand reaparitia valorilor muzicale din trecutele veacuri in actualitatea deceniului 1961-’70 – valori ramase si azi in reteaua concertistica si discografica. In ce priveste Romania, trebuie consemnate, pentru segmentul de timp amintit, numele unor solisti si ansambluri de valoare istorica: soprana Emilia Petrescu, ansamblul „Musica Rediviva” infiintat de dirijorul Ludovic Bacs, formatia „Musicum Collegium Academicum” fondata de flautistul Gavril Costea. Acestea au fost imprejurarile care au favorizat in 1963 infiintarea corului de camera „Madrigal”. Cu tot prestigiul profesional si politic de care se bucura atunci Marin Constantin (din 1960 era si profesor de dirijat-cor la Conservatorul din Bucuresti), primul concert a avut loc la Teatrul Dramatic din Brasov. Poate ca s-a respectat in acel moment inca odata regula nescrisa a „rodarii” debutantilor „in provincie”. Il amintesc doar pe violoncelistul de renume international Radu Aldulescu, intrat prima data ca solist pe o scena de concert la Iasi, in 1943, sub bagheta lui Ionel Perlea. Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog si profesor
