Justitia si-a spus ultimul cuvânt într-un scandal de plagiat nascut dintr-un conflict între doua cadre didactice ale Facultatii de Biologie a UAIC. Cele doua s-au acuzat reciproc de plagiat si au fost amândoua sanctionate de conducerea unviersitatii. Au contestat fiecare decizia de sanctionare, iar una dintre ele a si câstigat. Batalia celeilalte continua. Ostilitatile dintre Lacramioara Carmen Ivanescu si Irina Gostin au fost declansate de prima. Pe atunci conferentiar universitar, Ivanescu si-a acuzat colega de plagiat printr-o plângere înaintata Comisiei de Etica a Universitatii „A.I. Cuza”, în aprilie 2016. O saptamâna mai târziu, a fost rândul Irinei Gostin sa aduca aceleasi acuzatii colegei sale. În 2018, Universitatea le-a sanctionat pe amândoua cu reducerea salariului cu 10- pe câte trei luni, iar decizia a fost confirmata ulterior de Consiliul National de Etica a Cercetarii Stintifice (CNECSDTI). Ambele cadre universitare s-au adresat instantei, contestând sanctiunile. Procesul Irinei Gostin se afla la a doua rejudecare, asteptând sa intre pe rolul Curtii de Apel. Ultima instanta în fata careia s-a aflat, Tribunalul, a anulat decizia de sanctionare si a obligat Universitatea sa-i dea înapoi banii retinuti din salariu. Lacramioara Ivanescu a reusit sa parcurga întregul drum prin instante, Înalta Curte de Casatie si Justitie pronuntându-se definitiv saptamâna trecuta. Lui Carmen Ivanescu i se adusesera cinci acuze de plagiat în cazul unor lucrari stiintifice din domeniul biologiei vegetale, publicate în perioada 2007-2008. În cazul a doua lucrari însa, magistratii Curtii de Apel au constatat ca ele fusesera scrise în coautorat, fiind semnate alaturi de conducatorul sau de doctorat si reprezentând parti din teza de doctorat sustinuta în 1999. Prin urmare, Comisia de Etica a universitatii ar fi trebuit sa separe contributia fiecarui autor, pentru a putea stabili cui îi apartin fragmentele presupus a fi plagiate. Or, acest lucru nu se întâmplase. Alte doua lucrari reprezentau în fapt republicari ale altor studii facute de Ivanescu si nu preluari din opera altor autori. Nu reprezentau un plagiat ci, eventual, un autoplagiat. Acesta însa a fost incriminat abia începând din 2011, la câtiva ani dupa publicarea lucrarilor. „Activitatea reclamantei de republicare a acelorasi studii ale sale, fara niciun element de noutate, desi constituie o abatere de la regulile de etica în cercetarea academica, nu constituie acte de plagiat. Raspunderea administrativ-disciplinara a reclamantei nu putea fi angajata asadar pentru fapte ce constituie autoplagiat, deoarece acesta nu avea o incriminare legala”, au aratat judecatorii. A cincea acuza facea referire la fotografii folosite de Carmen Ivanescu în lucrarile sale, a caror sursa nu era indicata. Cadrul didactic a aratat ca era vorba de fotografii realizate chiar de ea si pe care nu se gândise sa le marcheze ca „originale”. Si aceasta aparare a fost acceptata de judecatori, care au concluzionat ca analiza Comisiei de Etica a universitatii fusese superficiala si, în plus, încalcase normele procedurale de solutionare a cazului. Sentinta Curtii de Apel a fost contestata de Universitate în fata ÎCCJ. Curtea suprema nu a mai avut însa ce judeca. Înca de la primul termen, magistratii au declarat recursul ca fiind nul, sanctiune aplicata de regula atunci când recursul nu este motivat în termenul legal. Ca urmare, decizia Curtii de Apel a ramas definitiva.
