De la începutul conflictului armat din tara vecina, peste 900 de mame si mai mult de 1.000 de copii au beneficiat de serviciile oferite de angajatii directiei. În ultimele doua luni de zile, peste 900 de minori neînsotiti au fost asistati, consiliati si îndrumati în vederea obtinerii documentelor necesare pentru a calatori mai departe alaturi de persoanele pe care parintii le-au împuternicit pentru a-i însoti. Dintre acestia, 38 de minori ucraineni neînsotiti au beneficiat de masura plasamentului în regim de urgenta la Casa de tip Familial ”Universul Copiilor” din Radauti. În tot acest timp, pentru rezolvarea fiecarui caz în parte, angajatii DGASPC Suceava au colaborat cu toate autoritatile si organismele prezente în vama. Desi multe dintre cazurile cu care se confrunta zilnic au solutionari asemanatoare, fiecare poveste este o drama unica, iar suferinta refugiatilor nu poate fi anihilata, ci doar alinata. De la ultima relatare saptamânala, alte noi povesti de razboi s-au tiparit în sufletele si jurnalele asistentilor sociali care asigura serviciile de consiliere în Vama Siret. Acestia povestesc despre o minune nascuta pe drumul de doua saptamâni, cât a durat fuga unei familii tinere din Harkov pâna în România. ”Într-o parcare din Vama Siret, ne-au anuntat colegii de la ISU, se afla o familie cu masina si cu un copil abia nascut. Am luat cu noi pe colega de la DSP Suceava, aflata de serviciu în vama, si un translator voluntar si am mers împreuna sa vedem ce ajutor putem oferi. Am gasit o familie tânara (mama si tata – tatal fusese lasat sa treaca pentru ca mamica abia nascuse), împreuna cu o bunica si un strabunic. Iar micuta avea deja doua saptamâni de când se nascuse (pe drum!) si, culmea, era sanatoasa si linistita, nestiind prin ce au trecut parintii ei pâna au ajuns în România. Parintii ne-au spus ca vor sa plece mai departe, în Iasi, si au nevoie de cazare pentru câteva zile acolo”. Cu soarta în propriile mâini, Valerii, de 17 ani, a venit singur în Vama Siret. ”A lasat în urma parintii, fratele si bunicii. Locuia cu parintii sai în Cernigau, localitate puternic bombardata si în care, acum, nu a mai ramas nimic, oamenii nu au nici apa, nici curent electric si nici internet ca sa comunice cu cei din afara. La începutul razboiului, sirenele erau cele care dadeau ritmul zilei. Sunau sirenele, iar ei fugeau cu totii în adaposturi, însa sirenele au fost bombardate si, astfel, oamenii nu mai aveau niciun avertisment. Ca sa explice situatia, în vama a venit si mama lui Valerii, care a spus ca îsi doreste ca macar baiatul sa fie în siguranta, în România. Ei nu pot pleca, pentru ca au grija de bunicii care sunt în vârsta si nedeplasabili. Ea a mai povestit ca masina care aducea apa în Cernigau a fost bombardata si au murit doi oameni, iar rusii umblau pe strazi cu pusti si trageau si atunci au hotarât ca e momentul sa se urce în masina cu câteva lucruri si sa plece spre Cernauti. Valerii nu are unde sa plece, asa ca a fost preluat de Echipa Mobila din cadrul DGASPC Suceava si dus în casa de tip familial din Radauti. Valerii este student si ur Sursa: obiectivdesuceava
