Stefania Radu, 32 ani: ”De câteva luni ma confrunt cu o intoleranta la lactoza care, uneori, îmi complica viata destul de mult. Atunci când manânc un pic mai mult preparate pe baza de lapte - care îmi plac foarte mult - ma balonez si am dureri abdominale importante. La noi în casa se manânca foarte multe brânzeturi si îmi este greu sa tin o dieta. Nu am înteles de ce, dintr-odata, am capatat aceasta sensibilitate. Deocamdata nu am facut nicio investigatie, doar medicul de familie mi-a spus sa evit produsele lactate si sa solicit parerea unui gastroenterolog. Cel mai mult sunt preocupata ca nu cumva, în timp, lucrurile sa se complice tot mai mult”. Sef lucrari Dr. Irina Ciortescu, medic primar gastroenterolog, Institutul de Gastroenterologie si Hepatologie Iasi:”Intoleranta la lactoza este una dintre cele mai raspândite forme de deficit enzimatic intestinal si este rezultatul incapacitatii organismuluiui de a absorbi si metaboliza lactoza din alimente precum lapte sau derivate ale acestuia. Lactaza, enzima care înlesneste metabolizarea lactozei prezente în unele alimente, are un nivel redus în cazul persoanelor cu intoleranta la lactoza. În mod normal, aceasta enzima, care ar trebui sa se afle la nivelul intestinului subtire, transforma lactoza în glucoza si galactoza, care trec apoi în sânge. Aceasta problema apare, de obicei, la adulti si foarte rar la copii sau bebelusi, mai ales la persoane de descendenta africana, asiatica si hispanica. O cauza ar putea fi nasterea prematura, deoarece copiii nascuti prematur au un nivel mai redus al lactazei din intestinul subtire, deoarece organismul începe sa dezvolte aceasta enzima în ultima parte a trimestrului al treilea. De asemenea, o dezvoltare bacteriana excesiva, boala celiaca sau boala Crohn pot avea un impact asupra nivelului lactazei ca si unele forme de tratament pentru cancer. Intoleranta la lactoza poate fi primara, secundara si congenitala Intoleranta primara apare pe fondul reducerii activitatii lactazei la nivelul mucoasei intestinale. Cel mai devreme apare la vârsta de cinci ani, însa cele mai multe cazuri sunt descoperite în adolescenta sau chiar la maturitate. Intoleranta secundara este un simptom al gastroenteritei, al bolii Crohn sau apare ca un efect secundar al tratamentului pentru cancer. În acest caz, intoleranta poate fi temporara, iar nivelul lactazei poate reveni la normal dupa regenerarea tesutului intestinal. Intoleranta congenitala este rara si se transmite genetic, conditia fiind ca ambii parinti sa transmita gena cu probleme mai departe. Se manifesta prin incapacitatea organismului de a sintetiza lactaza. Este bine de stiut ca circa 70- dintre persoanele cu intoleranta la lactoza au si intoleranta la fructoza. Printre alimentele care contin fructoza se afla mezelurile, zaharul si îndulcitorii naturali si artificiali, conservele care contin zahar, legumele dulci (morcov, porumb, rosii), produse dulci din comert. Persoanele cu intoleranta la lactoza pot acuza crampe abdominale, mai ales în jurul sau în spatele ombilicului, ori în zona inferioara a abdomenului; balonare; diaree; varsaturi (mai ales la adolescenti); transpiratie; paloare. Simptomele apar între 15 minute si doua ore de la ingestia alimentelor lactate sau derivate. Intensitatea simptomelor depinde de mai multi factori, printre care cantitatea de grasimi consumata odata cu alimentele ce contin lactoza, timpul de evacuare a stomacului, sensibilitatea intestinala, precum si adaptarea florei intestinale la cantitatea de lactoza consumata. De exemplu, un pahar de lapte poate fi consumat fara probleme, însa nu mai multe. În functie de istoricul simptomelor, se pot face mai multe investigatii Testul de absorbtie a lactozei (testul de toleranta) - persoana va consuma un lichid care contine 50 g de lactoza (în cazul copiilor, se calculeaza câte 2g pentru fiecare kg). Nivelul glicemiei se calculeaza la momentul 0, 60 de minute si 120 de minute. Daca glicemia nu este variabila si daca apar simptomele tipice intolerantei la lactoza, se concluzioneaza ca organismul nu a reusit sa digere lactoza si se pune diagnosticul. Testul de malabsorbtie a lactozei (testul hidrogenului în aerul expirat) - cu o precizie superioara testului de toleranta. Presupune consumarea, dupa repaus digestiv, a unui lichid cu un continut de lactoza si masurarea cantitatii de hidrogen expirat la fiecare 30 de minute, timp de trei ore. În mod normal, se elibereaza cantitati mici de hidrogen. Atunci când lactoza nu este metabolizata, începe sa fermenteze la nivelul intestinului subtire si, astfel, duce la degajarea unei cantitati mai mari de hidrogen. Testul genetic ajuta la diferentierea între toleranta primara si secundara iar testul aciditatii scaunului calculeaza cantitatea de acid din intestinul gros. Este de preferat mai ales în cazul bebelusilor si al copiilor mici. Daca cel mic are intoleranta la lactoza, testul va indica prezenta unei cantitati mari de acizi grasi în fecale. Acestia apar ca urmare a interactiunii dintre lactoza nedigerata si bacteriile din colon. De regula, tratamentul intolerantei la lactoza presupune modificarea dietei zilnice si reducerea consumului de alimente bogate în lactoza. Doar în cazul unor simptome severe este indicata eliminarea cu totul a acestor alimente. Cele mai multe persoane cu intoleranta la lactoza pot consuma cel mult 12 g de lactoza pe zi (echivalentul unui pahar de 240 ml de lapte) fara a avea simptome majore. De asemenea, iaurtul este tolerat mai bine, la fel si brânza maturata. Pe lânga schimbarea dietei, persoanele care au intoleranta la lactoza pot suplimenta alimentatia prin alternative alimentare sau suplimente pe baza de proteine, calciu si vitamina D, ale caror niveluri s-au redus dupa limitarea consumului de alimente bogate în lactoza. Calciul, de exemplu, se afla în broccoli, somon, lapte de soia, cocos sau orez, portocale, rubarba si spanac. Vitamina D se gaseste în oua si ficat de pui, iar corpul o produce în mod natural prin expunerea la soare. Proteinele pot fi luate din carne sau din legume precum tofu, linte, naut, arahide, migdale, quinoa, seminte de cânepa, ciuperci, cartofi, fasole. De asemenea, pot fi luate suplimente enzimatice pentru a crea toleranta la nivelul florei intestinale, însa acest lucru este recomandat mai ales sub supravegherea doctorului”.
