În episodul de fata încep prezentarea împrejurarilor în care, prin eforturile nou întemeiatei Societati Academice Române (devenita ulterior Academia Româna), textul original, în limba latina (Descriptio Moldaviae), intra în circuitul public prin tiparire. Parcursul sinuos, cu multe momente si episoade stranii, unele dintre acestea înca neelucidate pâna astazi, a celor mai multe dintre scrierile cantemiriene se ilustreaza plenar prin istoria difuzarii si receptarii Descrierii Moldovei. Dupa cum am aratat pe larg în episoadele anterioare, scrisa la cererea si la îndemnul Academiei din Berlin, al carei membru Dimitrie Cantemir devenise în anul 1714, Descrierea Moldovei a fost redactata de autor în limba latina si finalizata cel mai probabil în anul 1716. Din diferite motive, textul latinesc Descriptio Moldaviae a fost trimis Academiei din Berlin mult mai târziu, de Antioh Cantemir, dupa moartea în 1723 a parintelui sau. Despre soarta manuscrisului si a publicarii în Germania, Anglia, Franta si Rusia a unor traduceri din operele lui Cantemir, între ele si Descrierea Moldovei, am relatat de asemenea în episoadele anterioare. Fapt este ca manuscrisul original latinesc nu a fost tiparit si nici cunoscut în mediile savante pâna în momentul despre care urmeaza sa vorbesc mai jos. Reamintesc cititorilor doar faptul ca editia princeps a Descrierii Moldovei a aparut în limba germana, în doua tiparituri succesive, abia în anii 1769-1770 si, respectiv, 1771. Pornind de la aceasta versiune germana, Beschreibung der Moldau, carturarul iesean Ioan Nemisescu realizeaza, între anii 1806-1808, o traducere integrala în limba româna, tiparita la Manastirea Neamt în anul 1825, cu titlul Scrisoarea Moldovei, fara mentionarea numelui traducatorului, la initiativa si cu spijinul mitropolitului Veniamin Costachi. Redactata într‑o limba româna literara matura, expresiva, precisa si pe alocuri eleganta, versiunea de la Neamt a fost retiparita la Iasi de doua ori. Prima data, textul de la Neamt a fost transpus integral, inclusiv prefetele din versiunea germana, în grafia chirilica de tranzitie si retiparit cu titlul complet Descrierea Moldaviei, de printul Dimitrie Cantimir, editia a doua, Iasi, 1851, Tipografia Frantezo-Româna. Îngrijitorul acestei editii a fost Constantin Negruzzi, care semneaza si o Prescurtare din viata p[rincipelui] D[imitrie] Cantimir (p. VII-XIV). A doua oara, cu titlul original de Scrisoarea Moldovei, versiunea de la Neamt a fost retiparita în 1868, tot la Iasi, de cunoscutul militant anti-unionist Teodor Boldur-Latescu (1837‑1891), care deplânge într‑o prefata „splendoarea de odinioara” a Moldovei. Ambii, atât Negruzzi, cât si Boldur‑Latescu, reitereaza informatia falsa, pusa în circulatie de Mihail Kogalniceanu, potrivit careia traducatorul din limba germana în româna ar fi fost banul Vasile Vârnav (vezi discutia mai ampla în episodul anterior). Editia din 1851, îngrijita de Costache Negruzzi Cam aceasta era situatia receptarii în cultura româneasca a celei mai cunoscute carti a lui Dimitirie Cantemir, pâna la începerea activitatii, în 1867, a Societatii Academice Române, devenita, în 1879, Academia Româna. O oarecare senzatie pare sa fi provocat în epoca o comunicare pe care Melchisedec Stefanescu (1823‑1892) o sustine în 1869 în cadrul Societatii Academice. Devenit el însusi membru al forului academic în anul urmator, învatatul episcop de Husi si de Roman afirma ca are stire despre existenta în biblioteca Academiei Teologice din Moscova a manuscrisului în limba latina al Descrierii Moldovei. Stirea aceasta nu a fost confirmata câtiva ani mai târziu, în 1878, de catre istoricul Grigore Tocilescu (1850‑1909), trimis în misiune în Rusia de catre aceeasi Societate Academica. În Raportul asupra misiunii în Rusia (publicat în Analele Academiei Române, seria I, tom. XI), Tocilescu afirma ca nu a gasit nici un manuscris cantimirian la Academia Teologica din Moscova. Pentru moment însa, Societatea a initiat o serie de demersuri oficiale catre guvernul rus, în scopul recuperarii presupuselor manuscrise cantemiriene. Raspunsul a fost favorabil, asa încât, în primavara anului 1870, diplomatii rusi de la Bucuresti i‑au invitat pe învatatii români sa consulte la sediul consulatului rusesc doua manuscrise în limba latina continând Descriptio Moldaviae, apartinând fondului arhivistic al Muzeului Asiatic al Academiei de Stiinte din Petersburg. Societatea Academica desemneaza dintre membrii ei pe eruditul jurist, filolog si om politic ardelean Alexandru Papiu Ilarian (1827‑1877) sa studieze respectivele manuscrise în vederea unei eventuale editari. Acesta îsi asociaza în aceasta activitate doi dintre colegi, pe Iosif Hodos (1829‑1880), jurist si istoric, si pe Ion C. Massim (1825‑1877), lingvist, care îi împartaseau orientarea latinizant-etimologizanta, dominanta, de altfel, în forul academic la acea vreme. Pornind de la materialul pus la dispozitie de diplomatii rusi spre consultare, Papiu‑Ilarian reuseste, în timp relativ scurt, sa tipareasca primele doua volume ale unei proiectate serii complete a scrierilor lui Dimitrie Cantemir. Deloc întâmplator, aceste doua prime volume contin textul latinesc originar si, respectiv, o prima traducere în limba româna a acestuia. Transpuse în ortografia actuala, titlurile celor doua volume sunt urmatoarele: Operele principelui Demetriu Cantemir, tiparite de Societatea Academica Româna. Tomul I, Descriptio Moldaviae, cu harta geografica a Moldaviei si un facsimil, Bucuresti, Tipografia Curtii (...), 1872; Operele principelui Demetriu Cantemir, tiparite de Societatea Academica Româna, Tomul II. Descrierea Moldaviei, tradusa din textul original latinesc aflat în Muzeul Asiatic al Academiei Imperiale Stiintifice de la St. Petropole, cu harta geografica a Moldaviei si un facsimil, Bucuresti, Tipografia Curtii, (...) 1875. (Va urma) *Textul de fata reprezinta transcrierea conferintei Scrisoarea Moldovei, Neamt, 1825.Preliminarii la o editie a primei versiuni românesti a Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, în comparatie cu originalul latinesc si cu versiunea germana princeps, Frankfurt/ Leipzig, 1769 si 1771, sustinuta în cadrul sesiunii comemorative „Dimitrie Cantemir – 350”, sesiune organizata de Biblioteca Centrala Universitara „Mihai Eminescu” din Iasi si de Institutul de Filologie Româna „Alexandru Philippide” din Iasi, la data de 12 iunie 2023. Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
