În episodul de fata autorul articolului prezinta împrejurarile în care opusculul cantemirian Descriptio Moldaviae a intrat în atentia eruditilor din Europa vremii, fiind tradus în limba germana si tiparit de doua ori, în ani succesivi, în Germania. La sfârsitul episodului anterior al serialului am reprodus un fragment consistent din prefata la editia germana din 1771, semnata de istoricul si etnologul Gerhard Friedrich Müller, membru al recentei Academii Imperiale de la Sankt Petersburg. Promiteam acolo o serie de precizari privind continutul acestui text. Fara sa intru în multe amanunte, voi preciza doar ca majoritatea informatiilor oferite de eruditul pomenit mai sus în legatura cu soarta scrierii nefericitului principe al Moldovei sunt corecte si confirmate de alte surse. Vom urmari mai târziu, în cursul acestei relatari, soarta manuscrisului latin al principelui Cantemir. Deocamdata este nevoie sa remarcam ca afirmatia lui Müller, potrivit careia Dimitrie Cantemir si‑ar fi redactat scrierea sa despre Moldova în limba „moldoveneasca” (i.e. româna), iar secretarul sau particular din exilul rusesc, un anume Ivan Ilinski, ar fi tradus‑o în limba latina, este lipsita de orice fundament. Se opune în primul rând ipoteza ca un intelectual rus, socotit demn de Cantemir sa fie angajat secretar privat, oricât de bine ar fi stiut acesta limba latina, e foarte greu de presupus ca ar fi stiut si ... româneste. În lipsa oricarui alt indiciu, ramâna deci stabilit ca Dimitrie Cantemir si‑a scris monografia despre Moldova direct în limba latina. Müller îsi dateaza marturia cu anul 1761. El îsi informeaza cititorii ca, dupa aproape patruzeci de ani de când manuscrisul latin al Descrierii s‑a aflat în posesia sa, l‑a încredintat în fine unei persoane competente, si anume compatriotului sau Büsching, spre a‑l valorifica. Cine este deci acest Büsching, care îsi asuma sarcina de a tipari lucrarea principelui moldovean, mort deja de multa vreme, în anul 1723, în exilul sau fara iesire din Rusia? Sursele electronice pe care le‑am consultat ne informeaza ca Anton Friedrich Büsching (1724-1793), a fost un erudit german din epoca timpurie a Iluminismului, teolog, istoric si geograf, cunoscut pentru o „descriere a pamântului” (Erdbeschreibung) tradusa în numeroase limbi, dar si în calitatea sa de editor al unei vaste serii de documente (23 de volume), tiparite între anii 1767‑1793, în publicatia de tip almanah Magazin für die neue Historie und Geographie. Sursele ne informeaza ca, o lunga perioada de vreme primar general (Oberbürgermeister) la Berlin, Anton Friedrich Büsching îndeplinea deopotriva si functia de consilier supraconsistorial al Casei Regale Prusace, precum si pe aceea de director al celui mai vechi si mai vestit gimnaziu din Berlin („Gymnasium zum Grauen Kloster”). Avem deci de a face cu o somitate a epocii, cum s‑ar spune! Întâlnirea între Müller, posesorul manuscrisului lui Cantemir, si Büsching viitorul editor, a avut loc la Sankt Petersburg, cosmopolita metropola întemeiata de Petru cel Mare. În 1761, Anton Friedrich Büsching si‑a asumat, pîna în 1765, slujba de paroh al bisericii „Sfântul Petru”, principalul lacas de cult al puternicei comunitati lutherane germanofone din Capitala Imperiului. Întors acasa, teologul-geograf initiaza lunga serie a almanahului sau, Magazin für die neue Historie und Geographie. În tomurile al III‑lea si al IV‑lea, corespunzatoare anilor 1769 si 1770, este publicata, în doua parti, versiunea în limba germana a Descrierii cantemiriene. Drept traducator din latina în germana este numit un oarecare Johann Ludwig Redslob, profesor la scoala de cadeti din Berlin. Dintr‑o scurta prefata semnata de editor, aflam urmatoarele: „Prezint aceasta carte substantiala pentru prima data din manuscrisul sau latin, pe care domnul consilier colegial Müller mi l-a încredintat. Cum a ajuns el la aceasta lucrare se poate vedea din prefata sa plina de viata, care urmeaza imediat dupa acest mesaj prefatator al meu. Manuscrisul este în limba latina, dar am gasit utila traducerea lui în germana, pentru a putea fi folosit si de cei care nu înteleg latina. Iscusitul Johann Ludwig Redslob, profesor la corpul de cadeti nobili locali, a realizat aceasta traducere si, deoarece am comparat-o atent cu textul latin, pot garanta pentru acuratetea ei. Cu toate acestea, deoarece textul latin are câteva mici erori si pasaje deficitare, acestea au trebuit sa fie incluse si în textul german. Scrisa la Berlin în 1769.” Interesant mi se pare sa prezint si continutul celorlalte materiale tiparite alaturi de opera domnitorului nostru, pentru a se întelege mai bine contextul în care informatiile despre Moldova, oferite chiar de unul dintre domnitorii sai, au început sa fie difuzate în mediile savante occidentale. (Va urma.) *Textul de fata reprezinta transcrierea conferintei Scrisoarea Moldovei, Neamt, 1825. Preliminarii la o editie a primei versiuni românesti a Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, în comparatie cu originalul latinesc si cu versiunea germana princeps, Leipzig, 1769 si 1771, sustinuta în cadrul sesiunii comemorative «Dimitrie Cantemir – 350», sesiune organizata de Biblioteca Centrala Universitara «Mihai Eminescu» si de Institutul de Filologie Româna «Alexandru Philippide» din Iasi, la 12 iunie 2023. Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iasi.
