Ani cenusii, apasatori, uneori tristi. Nu si pentru majoritatea copiilor, întrucât pentru noi istoria nu exista; avea sa irumpa ceva mai târziu si peste destinele noastre. Deocamdata ne permiteam luxul sa o ignoram si parintii se straduiau sa ne apere de raul istoriei, îngrijindu-se sa nu-i simtim coltii. Pastele, Craciunul, hramul bisericii erau cele mai bune prilejuri de a fi fericiti, de a trai în comuniune si de a boicota istoria. Timpul satului se împarte (...)
