Dovada incompetentei în sportul hibernal românesc - cazul Ania Caill. Au început Jocurile Olimpice de iarna de la Beijing 2022. Ei si ce-i, se întreaba multi care stiu bine ca medaliile românesti se împutineaza vazând cu ochii de la o editie la alta la cele de vara? La Jocurile de iarna, medalia lui Ion Panturu si Nicolae Neagoe din 1968 - la bob - ne face în ciuda. La ce medalii sa visam? Pentru sportul hibernal românesc un loc între primii 20 valoreaza cât o medalie, iar unul între primii zece chiar cât un titlu olimpic. Chiar daca exista visatori si pe la COSR, care vorbesc în dodii de clasari onorabile si - de ce nu? - medalii. Ceea ce leagana visele multora este atentia mai rasarita acordata acestor discipline în ultima vreme, care - chipurile - va aduce instant performanta. Acordarea de catre CIO a organizarii Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE) catre România a fost imbold pentru inertialii politruci sportivi autohtoni de a construi anumite baze (piste, pârtii, patinoare) care - altmintrelea le-am fi vazut „ad calendas graecas”. Fara ironie, FOTE 2013 Brasov constituie un imbold, cu conditia ca focul sa fie întretinut perpetuu, fara pretentia rezultatelor imediate. Deocamdata, în afara de unele organizari de prestigiu la bob, sanie si trambulina mica, nimic altceva, Dar tot e ceva! Cine îndrazneste sa spuna ca sporturile de iarna nu prezinta interes în România? Iata ca într-o disciplina cvasi-inexistenta la noi, schiul alpin, a aparut... ce a aparut? Hrana zilnica a consumatorului român de sport autohton. UN SCANDALAU. Daca s-ar fi organizat, prin absurd, pe lânga Brasov un concurs de Cupa Mondiala, cu toti maharii în frunte cu Shiffrin si Odermatt, n-ar stârni mai multa vâlvâ decât cazul Aniei-Monica-Germaine Caill. Fata asta, nascuta la Limoges acum 29 de ani, a fost cândva o speranta a alpinului francez. Francez, nu brasovean. Apoi s-a plafonat si a obtinut cetatenia româna. S-a cuplat, profesional si nu numai, cu un antrenor de prin partea locului, Ionut Achiriloaie cu care a facut o echipa mai mult provocatoare de nevralgii decât de performante. Volens-nolens, Federatia de Schi i-a trimis la doua Campionate Mondiale, la doua Olimpiade (Soci 2014 si Pyeongchang 2018). Rezultate: 29 de starturi în Cupa Mondiala din 2013 încoace, cu „besturi” între locurile 33 (combinata) si 37 (SuperG), un maximum de loc 28 la mondiale si un 22 la Jocuri (2014, combinata). Cu precizarea ca pozitiile obtinute la competiile de obiectiv sunt doar aparent mai bune, întrucât acolo numarul de sportivi/ tara este limitat. Ce-i drept e drept, cele doua locuri acordate României se datoreaza rezultatelor Aniei, dar asta numai pentru ca în spatele „frantuzoaicei” noastre fluiera crivatul. Unora, care vorbesc de nedreptatea facuta Aniei, amintesc de cazul unei alte schioare nascute pe la noi, ciucana Edith Miklos care, satula de sicanele dâmbovitene, a ales sa reprezinte Ungaria, vecina lipsita de munti pentru care a adus un incredibil loc VII la coborârea olimpica (plus înca trei podiumuri de Cupa Mondiala), facându-i pe bravii nostri carpatini sa spumege de invidie. Revenind la Ania noastra cea de toate zilele, ministrul de resort Eduard Novak a dat-o în bâlbe. La început s-a aratat solidar cu sportiva, apoi a dat înapoi auzind replica celor de la Federatie. Cei care stiu cu ce se manânca aceste locuri-cota stiu si ca ele apartin tarii, nu sportivului. Ca România poate trimite orice alt schior pe locurile respective, în ciuda Aniei Caill. (Boxerul nostru, Lucian Bute a cunoscut asta în 2000, când - desi calificat de drept printr-un bronz la mondiale - la Sydney a fost trimis protejatul Dorel Simion în pofida unui meci de baraj inutil cu rezultat stiut dinainte!) Astfel încât FRSchi a preferat sa închida conturile cu conflictualul cuplu Achiriloaie-Caill: Ania a fost la doua Olimpiade, are aproape 30 de ani, ce sa asteptam de la ea? Atitudinea ministrului s-a radicalizat numai dupa retragerea unor sponsori si aparitia criticilor internationale, dupa ce România a refuzat un loc suplimentar aparut ca urmare a retragerii Japoniei din competitiile alpine. Decât cu Ania, mai bine lipsa! Fireste, Maria Constantinescu, schioara care ne reprezinta pe pârtiile din China, n-are sanse nici cât Ania de a depasi sabloanele reprezentarii românesti la schi alpin. Federatia sustine ca ea ar putea acumula experienta care o va ajuta sa progreseze mai mult decât predecesoarea ei. Însa cu asemenea mentalitati de contopisti anacronici e greu sa urnesti un munte. E nevoie de ceva mai mult decât pârtii, patinoare si trambuline.
