Acum cincisprezece ani „tot-poporul”, cu liderii lui alesi, experimenta fericirea certitudinii intrarii în Uniunea Europeana, a umplerii conturilor publice cu bani comunitari. Nu pricepea nimeni ca banii vin numai prin proiecte. Daca proiectele sunt mari, atunci sumele accesate sunt importante. Daca proiectele sunt ridicole, vezi punctele de informare turistica si parcurile realizate cu bani europeni prin satele din tara, atunci putinii bani atrasi sunt risipiti fara rost. Nu p (...)
