Aproape în fiecare zi stau pe canapea dupa ce-mi termin treaba si îmi spun ca am sa dau scroll doar câteva minute pe Tiktok (eventual pâna când se face o ora fixa, pentru ca nu poti începe nimic de la si jumate, nu?) si apoi am sa citesc, am sa învat italiana si, daca ma simt foarte ambitioasa, am sa îmi corectez o povestire scurta la care lucrez. Însa minutele devin ore si ma trezesc într-un absolut existential dread, pentru ca, dupa ce am urmarit ore întregi clipuri în care altii fac ceva, realizez ca eu sunt tot pe canapea. Daca cineva m-ar întreba ce am facut în orele care au trecut, -presupunând ca persoana respectiva nu a auzit de Tiktok (ceea ce e greu de crezut)-, i-as spune ca am stat pe o retea de socializare, dar asta ar fi o minciuna, nu? Pentru ca în esenta nu am socializat cu nimeni, dar în acelasi timp nici nu m-am uitat la ceva fictiv. Când eram în gimnaziu, stateam ore întregi si vorbeam cu prietenii (sau îmi faceam prieteni) pe HI5 si, mai târziu, pe Facebook. Însa orele în care trec de la un video la altul nu se simt la fel ca cele în care scriam si citeam mesaje de la altii de dimineata pâna seara. Acum petrec mult mai mult timp pe paginile oamenilor pe care nici nu îi cunosc si poate ca nici nu îi voi cunoaste vreodata, decât pe cele ale prietenilor. Poate ca este vorba despre izolarea unei generatii- pâna la urma YouGov a stabilit ca gen Z este cea mai singura generatie, nu? Sau poate ca este vorba despre altceva, despre o noua modalitate de receptare si întelegere a lumii. Alaturi de acea criza existentiala cauzata mindless scrolling, de multe ori ma ridic de pe canapea cu o idee noua pentru o povestire, cu o alta perspectiva asupra unei probleme sociale si cu o dorinta incredibila de a crea si eu ceva vizual, de a-mi expune viziunea si felul meu de a vedea lumea pe platforma. Existenta unei spatiu cum este Tiktok nu ne-a însingurat, nici nu ne-a facut ultra consumisti si nici lipsiti de motivatia de la lucra într-un 9-5 job (de asta au avut grija crizele sociale si economice ale secolului), ci a determinat existenta unei generatii care îsi exploreaza potentialul creativ în afara limitelor institutionale si academice. Tiktok desi a aparut initial ca o platforma în stilul Musical.ly, bazata în mare parte pe dansuri si lip-sync, a evoluat într-un produs semnificativ, din punct de vedere cultural si social Este platforma în care mi-am descoperit artistii contemporani preferati, inspiratia vestimentara si melodiile pe care le ascult pe repeat si, mai important decât atât, reprezinta un spatiu de exprimare libera a individualitatii. Tiktok a devenit o alternativa la institutiile clasice de promovare artistica, care, de cele mai multe ori, pierd diversitatea, din cauza unei exigente cu un grad foarte mare de subiectivism. Libertatea creativa oferita de Tiktok este un aspect care ar trebui mult mai des discutat. În urma experientei mele de professional scroller, am descoperit ca valoarea artistica si literara nu se limiteaza la ceea ce vezi în galeriile de arta faimoase si în listele de la Nobel. În esenta, arta trebuie sa vorbeasca cât mai sincer atât despre autor, cât si despre realitatea curenta. A fost pentru mine o bucurie si o adevarata relevatie sa descopar mesaje sociale puternice si sinceritate artistica în paginile multor creatori de continut de pe Tiktok. Trei exemple sunt Nina Nayko (@ninanayko), o fotografa de 23 de ani din Georgia, cu ale carei lucrari am rezonat mult mai profund decât orice am vazut pâna acum la Pompidou. Michelle Avery (@velvetmush) este o artista self-taught de 26 de ani si are unele dintre cele mai fascinante lucrari suprarealiste pe care le-am vazut, pictate în stil hiperrealist în culori de apa pe suport de lemn. Si Sean M. Aguillon (@chonaguichon), un poet pe care l-am descoperit recent si care m-a fascinant din prima secunda prin modul vizual, atmosferic si cinematic, în care îsi citeste poemele. Tiktok reprezinta într-un fel ceea ce a fost cinematograful pentru secolul XX. Prin clipuri de doar câteva secunde vezi procesul creativ al artistilor, esti inspirat de viziunea celor care gândesc diferit fata de tine, urmaresti calatorii în locuri în care poate nu vei ajunge niciodata si te uiti la cum arata viata oamenilor din alte lumi, întelegi cum e sa traiesti cu o boala grea si cum arata pe bune razboiul. Toate acestea, strecurate printre challegeuri, alpha males si comedie mai mult sau mai putin buna. Daca cineva ar avea tot timpul din lume si ar realiza o pelicula din clipurile de pe Tiktok ar iesi un portret al unui secol fragmentat si al unei generatii care a înteles caracterul profund individual si subiectiv al realitatii. Foto Unsplash si arhiva personala a autorului, Iris A. Knieling Text aparut initial pe cristinastanciulescu.ro
