La neîncasarea unor venituri cuvenite bugetului de stat contribuie, cu siguranta, nenumarati factori. De la evaziunea grosolan facuta, si care de acum nici nu mai necesita vreun fel de explicatii, la optimizari fiscale rafinate, insolvente si falimente aranjate etc. Evident, se adauga aici felurite erori administrative si calcule incorecte, ce pot fi puse inclusiv pe seama incompetentei ori a neglijentei. Nu demult, Comisia Europeana ne aseza într-un top negativ al UE (locul I între toate Statele Membre), având pierderi fiscale, doar la capitolul TVA, ce întrec anual o proportie de 1/3. Mai exact, la nivelul anului 2019, de exemplu, am avut nerealizari de 34,9- din veniturile ce ar fi putut fi încasate din TVA. Adica cca. 4 mld. euro nu au mai ajuns în Trezorerie, situatie datorata non-conformarii contribuabililor nostri. Din alt unghi privind lucrurile, pe ansamblu, reusim sa colectam la bugetul statului doar cca. 28- din PIB, depasindu-ne aici inclusiv Bulgaria, care reuseste sa aduca la buget pe seama impozitelor, taxelor si altor contributii efectiv încasate aproape 31- din propriul PIB. (Daca Danemarca, Franta ori Belgia tind catre 47-48-, e deja alta discutie.) Explicatia: multiple nise fiscale, nivel redus de taxare (în comparatie cu alte tari, scontând pe aport investitional strain), comportamente evazioniste etc. În materie de norme antievaziune nu ducem lipsa de cadru legal, însa problema e cât de eficient este acesta. Sperându-se în aducerea unor ameliorari pe aceasta linie, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale a fost amendata în nenumarate rânduri. Acum Executivul, la mai putin de un an când i s-au adus alte importante corectii (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/63590), propune (si reuseste) nici mai mult nici mai putin decât reincriminarea nevirarii stopajului la sursa. Amintim ca dezincriminarea faptei a avut loc prin declararea ca fiind neconstitutionale a dispozitiilor art. 6 din legea susamintita. CCR, prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, invoca nerespectarea ”exigentelor constitutionale referitoare la calitatea legii”, neîntrunirea anumitor cerinte ”de claritate, precizie, predictibilitate si accesibilitate, în conditiile în care – dispozitiile art. 6, n.ns. - pe lânga faptul ca nu definesc ele însele notiunea de impozite sau contributii cu retinere la sursa, nu fac trimitere la un act normativ de rang legal care s-ar afla în conexiune cu acestea, respectiv sa fie indicate, în mod concret, norme legale care stabilesc categoria impozitelor sau contributiilor cu retinere la sursa” (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/169462). Asa se face ca, dupa anul 2015, ne-am vazut lipsiti de un instrument cât de cât eficace de protejare a bugetului public consolidat, dar si ”a persoanelor carora li s-au retinut impozitele cu diferite destinatii (contributii etc.), dar nu au fost virate bugetului, situatie în care nu îsi vor putea dovedi si solicita diferite drepturi de care se leaga plata acestor impozite si contributii” (Nota de Fundamentare a OUG nr. 130 din 17 decembrie 2021 privind unele masuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum si pentru modificarea unor acte normative, https://mfinante.gov.ro/ro/acasa/transparenta/proiecte-acte-normative). Gândind ca o buna solutie a problemei o poate constitui reincriminarea nevirarii stopajului la sursa (vizându-se cresterea nivelului colectarii acestor sume la buget, descurajându-se savârsirea de noi infractiuni etc.), Executivul a venit recent cu norma juridica trebuitoare, recurgând la posibilitatile conferite de delegarea legislativa (OUG nr. 130/2021). Pedeapsa pentru viitorii evazionisti, cuprinsa în noul text: închisoare de la unu la cinci ani. Evident, acum Guvernul s-a straduit sa tina cont de acele exigente constitutionale minime privind calitatea textului normativ. Articolul nou intrus în OUG mentionata (Art.6^1): ”Constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amenda retinerea si neplata, încasarea si neplata ori, dupa caz, neretinerea sau neîncasarea, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadenta prevazut de lege, a impozitelor si/sau contributiilor prevazute în anexa (...)" (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/249349). În paranteza fie spus, s-a mers pe un termen mai mare de 60 de zile de la scadenta platilor la buget (de la care sa se aiba în vedere aplicarea noilor reguli) dintr-o ratiune simpla: s-a constatat în practica faptul ca dupa un asemenea interval apar cel mai adesea situatii de intrare a debitorilor în incapacitate de plata. Cât priveste anexa pomenita (menita ”a asigura predictibilitatea normei de incriminare”), aceasta indica inclusiv actul normativ care reglementeaza acele dari ce intra sub incidenta regimului de retinere sau încasare si plata sau virare. Observam aici ca respectivul regim are în vedere de la impozitul pe dividende, venituri din activitati independente, activitate sportiva, proprietate intelectuala, salarii si asimilate salariilor, pensii, pâna la oricare premii, inclusiv din jocuri de noroc, încasari de dobânzi etc. Ceea ce credem ca va produce un nou curent de discutii este faptul ca sunt pastrate (chiar daca, modificate) unele prevederi care sugereaza ca se permite evazionistilor prinsi sa-si negocieze pedeapsa, ceea ce ar îngreuna atingerea dezideratului normei de a descuraja afectarea intereselor bugetare. Astfel, în cazul constatarii anumitor prejudicii aduse bugetului de stat, ”daca în cursul urmaririi penale sau al judecatii prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depaseste 100.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Daca prejudiciul cauzat si recuperat în aceleasi conditii este de pâna la 50.000 euro, în echivalentul monedei nationale, se aplica pedeapsa cu amenda.” (Articolul XXIX din OUG nr. 130/2021, care introduce Art.10, alin. (1), în Legea 241/2005, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/249349). Apoi, într-o alta situatie, ”daca în cursul urmaririi penale sau în cursul judecatii pâna la pronuntarea unei hotarâri judecatoresti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20- din baza de calcul, la care se adauga dobânzile si penalitatile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseste (...)” (Articolul XXIX din OUG nr. 130/2021, care introduce Art.10, alin. (1^1) în Legea 241/2005, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/249349). Nu stim câta satisfactie ar putea da contribuabilului onest faptul ca acest tip de ”favoruri” nu s-ar mai face celui care recidiveaza într-o perioada de cinci ani si deja a ”beneficiat” de acestea. Oricum, cele amintite aici intra în vigoare la data de 1 martie 2022, moment dupa care vocile critice vor slabi. Asa cum s-a întâmplat si în primavara anului trecut, când prin Legea 55/2021 de modificare a aceleasi legi (241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale) s-au instituit reguli mai blânde pentru evazionisti, inclusiv pentru cei care au ”preparat” dosare de rambursari ilegale de TVA.
