Alina Dancianu, 38 ani, Iasi: „Va scriu pentru ca am observat modificari ale glasului tatalui meu. El este profesor de educatie fizica într-o localitate lânga Botosani si are 64 de ani. În ultima vreme nu ne-am vazut foarte des, dar vorbim saptamânal la telefon. Desi el spune ca se simte bine, mie mi se pare ca este tot mai ragusit, uneori parca vocea i se pierde si s-a întâmplat sa fiu martora a câtorva accese de tuse seaca pe care nu le-a putut controla. El vorbeste mult si foarte tare, pentru ca este si antrenor la o echipa de copii. La insistentele mamei a mers la medicul de familie care i-a spus ca ar putea avea o laringita si i-a recomandat sa mearga la un medic ORL-ist. Acest lucru s-a întâmplat înainte de Sarbatori însa nici pâna acum nu s-a programat la medic. Va rog sa îmi spuneti cât de severa poate fi aceasta laringita si daca se poate complica si mai mult“. Prof. Univ. Dr. Dan Mârtu, medic primar ORL: „Laringita este o afectiune care se produce prin inflamatia mucoasei laringelui. Laringita poate sa fie acuta sau, daca dureaza mai mult de 3 luni, sa devina cronica. Laringita este mai frecventa la barbati datorita iritatiei mucoasei laringiene prin fumat, consumarea de bauturi alcoolice, prin profesie (cei care lucreaza în atmosfera cu pulberi, praf, vapori iritanti, dar si prin suprasolicitarea vocii). Exista o serie de factori predispozanti externi, precum frigul, umezeala, aerul supraîncalzit si uscat, pulberi. Ca factori predispozanti interni pot fi carentele alimentare, afectiuni hepatice si renale, inflamatii repetate ale rinofaringelui, amigdalelor, sinusurilor. Insist în mod deosebit asupra rolului nefast pe care îl are fumatul, mai ales daca se combina si cu consumul de alcool, în producerea si cronicizarea laringitei si, ulterior, în unele situatii, în transformarea procesului inflamator laringian în proces malign. Laringita cronica poate fi cauzata si de refluxul gastroesofagian. Rareori se întâlneste în afectiuni precum tuberculoza (laringita tbc), sarcoidoza, sifilis, sclerom, sau în boli autoimune (amiloidoza, granulomatoza Wegener). Laringitele cronice se pot prezenta sub mai multe forme: laringita catarala cronica, laringita cronica hipertrofica cu aspect mixomatos, laringita pahidermica alba si laringita pahidermica rosie. Ultimele doua forme de laringita trebuie urmarite si tratate cu mare atentie din cauza posibilitatii de malignizare. Simptomatologia laringitei cronice este dominata de modificarile vocii care pot varia de la fonastenie (vocea oboseste), la voce aspra, rugoasa, raguseala accentuata, pâna la pierderea vocii. Pacientul poate prezenta senzatie de arsura în zona laringelui, prurit (mâncarime), senzatie de corp strain. Un alt simptom destul de frecvent este nevoia de dregere a glasului (hemaj). Tusea este un alt simptom si poate fi productiva sau uscata. Rar se poate întâlni dispneea în formele hipertofice pseudomixomatoase. Diagnosticul nu trebuie stabilit numai prin simpla constatare a disfoniei mai îndelungate, deoarece acest simptom este comun mai multor afectiuni (tumori, tbc laringian). Diagnosticul va fi stabilit doar de specialist acesta fiind capabil sa puna diagnosticul corect în cazul unei disfonii ce dureaza mai mult de 3 saptamâni. Examenul direct al laringelui se poate face cu o oglinda speciala (oglinda laringiana), fie prin fibroscopie, care presupune introducerea unui „tub“,de obicei prin nas, pâna la nivelul laringelui. Cu aceasta tehnica se poate filma laringele, observându-se dinamica corzilor vocale în fonatie. Daca este necesar, examenul se poate completa cu microlaringoscopia suspendata care se efectueaza sub anestezie generala, si permite un examen în detaliu al endolaringelui la microscopul operator. Acest examen este necesar mai ales în cazurile suspecte, când exista o ulceratie, o proliferare, sau o diminuare a mobilitatii corzilor vocale. La examenul laringoscopic, în cazul laringitei catarale cronice, se constata roseata difuza si edem la nivelul corzilor vocale. Exista frecvent secretii vâscoase aderente, albicioase, care îl face pe pacient sa tuseasca si sa-si dreaga glasul. Laringita cronica hipertrofica cu aspect mixomatos se întâlneste frecvent la fumatori cu afectiuni cronice rinosinusale si faringiene. Corzile vocale prezinta un edem alb translucid gelatinos. Nu se constata zone de cheratoza. Laringitele pahidermice rosii si laringitele pahidermice albe includ mai multe forme anatomopatologice, dintre care unele trebuiesc urmarite cu mare atentie, deoarece exista posibilitatea dezvoltarii unui proces malign. Daca sunt diagnosticate aceste forme de laringita, pacientul va trebui sa fie informat de posibilitatea transformarii maligne si sa urmeze întocmai indicatiile medicului specialist. În ceea ce priveste tratamentul, aparitia disfoniei impune o serie de masuri precum evitarea vorbirii chiar în soapta, evitarea alimentelor picante, hidratarea cu lichide calde, gargara, umidifierea aerului din încapere. Este esentiala suprimarea factorilor iritativi. Se recomanda schimbarea locului de munca la cei care lucreaza în mediu cu praf si pulberi sau respira vapori toxici. Se interzice fumatul si alcoolul. Pacientii vor fi sfatuiti sa urmeze cure termale cu ape alcaline sau sulfuroase. În caz ca exista focare de infectie se recomanda suprimarea acestora (sinuzite, amigdalite, adenoidite). Episoadele infectioase vor fi tratate prin antibioterapie asociata cu corticoizi, conform indicatiei medicului. În functie de leziune, uneori este necesar tratament chirurgical pentru leziuni hipertrofice ce nu cedeaza la tratament, sau exista suspiciunea unei leziuni cu tendinta la degenerare maligna. În acest, caz zona suspecta va fi excizata si trimisa la examen anatomopatologic, care va preciza diagnosticul. Este important ca acesti pacienti sa urmeze si un tratament foniatric, pentru revenirea si consolidarea vocii, mai ales în cazul profesionistilor vocali. Supravegherea pacientilor cu laringita cronica, mai ales în caz de reaparitie a simptomatologiei, se recomanda a se efectua un timp mai îndelungat si cu controale la 3-6 luni, la medicul specialist. Pentru a sti unde se pozitioneaza în aceasta paleta larga de diagnostice, sfatul meu este ca tatal dvs sa mearga la un medic ORL-ist care, în urma investigatiilor, va stabili, ulterior, tratamentul“.
