Zilnic ascult sau citesc stirile despre ceea ce se mai întâmpla pe la noi ori pe la altii. Recent am parcurs o stire care suna cam asa: BCE a prezentat o noua strategie, care sa "faciliteze" functionarea tiparnitei în ciuda presiunilor inflationiste, iar Planul de redresare promite deschiderea unei noi ere pentru cresterea economica a zonei euro. Mai sa fie, asta-i solutia la tot ce se întâmpla? Eu cred ca solutia e cu totul alta! Si privind la noi, place sau nu, suntem pe cale sa ajungem la fundul sacului, oricât încearca sa se mai împrumute “mai marii”. Si fundul sacului nu e ca pe vremea cealalta, când tara avea resurse umane si materiale, o industrie, o agricultura si, deci, capacitate de export. Daca ati jucat jocuri de strategie pe computer, din acelea în care vi se dadeau pe mâna orase sau tari si trebuia sa le dezvolti, stiti ca sunt momente în care cheltuielile prea mari determina probleme. Câta vreme ai exploatarile de minereuri, ateliere mestesugaresti, capacitate de export, te poti redresa. Daca, însa, ai cheltuit mult pe armament, legiuni si unitati de cavalerie sau pe ziduri de aparare, nu mai ai de unde sa scoti bani. Si jocul se termina. În lumea reala e cam la fel. Banii cheltuiti trebuie sa produca efecte. Îi bagi în economie, în sectoare productive, în pregatirea personalului (chiar si cresterile de salarii aduc bani mai multi la buget – prin impozite si prin taxele pe consum), câstigi, te dezvolti, ai de unde sa rambursezi împrumuturile. Îi bagi în armament, în avioane de 35 de ani, în studii de fezabilitate care ramân în arhive… te duci de râpa! Problema economiei este doar una din multele probleme cu care se confrunta societatea. Tara aceasta nu doar de la împrumuturile premierului se duce Doamne iarta!, astea-s doar cireasa de pe tort. Tara aceasta a fost distrusa în deceniile în care a preferat sa asculte de stapâni straini. De faptul ca a cedat fara consultari resursele, de faptul ca a acceptat distrugerea industriei, a agriculturii si, mai grav, a sistemului de învatamânt. Astazi România nu mai are nici macar zugravii care sa varuiasca blocurile din anii aia huliti. Iar ceea ce e mai interesant este ca tara aluneca în prapastie în aplauzele admiratorilor politicienilor de tip nou care o tin într-o paranghelie continua. Habar nu au de nimic, nu au nici pârghiile necesare sa conduca tara, dar se maimutaresc zilnic pe retelele sociale cu poze în care spun ca lucrurile merg din ce în ce mai bine. Iar aplaudacii se felicita ce destepti au fost când au pus stampila pe… unii, pe… altii.
