De anul trecut încoace auzim, aproape zilnic, o poveste ce a devenit obsesiva. Personal, povestea cu Austria si cu Schengen-ul este de-a dreptul enervanta pentru ca nici macar nu e un prea mare câstig sa fii în spatiul Schengen. Adica, se poate trai si fara acest drept, asa cum am facut-o pâna acum. Si ce daca trebuie sa trec prin vama aratând buletinul sau ca astept ceva mai mult la granita pentru a putea trece cu masina? Pâna la urma, daca ne gândim bine, România, oricum, nici n-a intrat cu adevarat în UE! Noi n-am contat vreodata pentru cancelariile din Europa, nu ne respecta mai nimeni de pe acolo. Sa zicem ca ne mai acorda ceva atentie, dar tintit pe avantajul lor, atât cât sa-si traga profiturile facute pe la noi sau cât sa mai platim niste vaccinuri inutile ori sa le mai dam ceva gaze când le-o îngheta… la iarna. Da, poate ne-ar folosi „Schengen-ul” ca sa-i putem aduce mai usor pe fugarii de lux condamnati de instantele noastre si care pâna mai ieri pozau în usa de biserica. Poate ca a venit momentul sa fim realisti si sa admitem ca suntem doar niste figuranti în aceasta piesa grotesca pe care as numi-o – “De-a v-ati ascunselea cu Schengen-ul”. Ce tot le dam atâta atentie austriecilor, când ar trebui sa ne vedem de alte treburi, mult mai importante? Sa aiba „vâna” mai marii în fata iredentismului vecinilor vizavi de Transilvania sau sa vada cum fac cu impozitarea profiturilor de miliarde ale companiilor multinationale, dar si a restului de firme mari care fac afaceri pe la noi, inclusiv cele ale austriecilor. Sa stea în controale autoritatile, zi si noapte, luni si ani la rând mai ales pe la afacerile celor care nu ne vor pe noi, ci doar banii nostri! Chiar, ati mai vazut vreun român care sa refuze sa alimenteze masina de la OMV, ca raspuns la refuzul Austriei de a ne accepta si pe noi liberi în UE? Sau ati auzit de vreunul dintre ai nostri care s-ar fi retras de la bancile austriece din România ori care si-a denuntat polita de asigurare încheiata la firmele lor? Nici pomeneala. La fel ca si în speta rusilor de la Lukoil sau de la alte firme detinute de baietii blonzi. As mai zice ca autoritatile sa se concentreze serios la problema cerealelor ieftine aduse de la ucrainieni sau la marea si mica evaziune pe care niciodata nu au putut-o stapâni. Tare mi-as dori sa înceteze sa se mai plânga, pe oriunde, ca nu au bani la buget pentru una sau pentru alta. Banii nostri, cu care am putea realiza multe, se scurg pe seama contractelor oneroase si, de ce nu, a… santajului. Cred ca am dreptul sa ma gândesc ca, pâna la urma, în speta „Schengen” sunt alte interese, mult mai mari, despre care multi stiu, dar s-au ferit si se feresc sa ni le spuna din motive de… interese. Dragii mei, cert este ca din pozitia “ghiocel”, prevederile Constitutiei României si ale legislatiei tarii nici nu se mai vad, nici nu se mai aplica, iar noua – celor multi – nu ne ramâne decât sa ascultam la infinit câte… o poveste obsesiva!
