Un iesean a chemat-o în judecata pe mama fostei sale prietene, cerând bani pe care i-ar fi acordat cu împrumut. La împrumuturile între persoane fizice, legea impune ca proba existenta unui contract, dar în cazul rudelor, conditia nu este obligatorie, data fiind natura relatiei. Judecatorii au avut de pus în balanta cuvântul unuia contra cuvântului celeilalte. În plângerea sa, Bogdan H. a explicat ca îi acordase cu împrumut Gabrielei D. suma de 67.500 lei la începutul anului 2020, prin transfer bancar. La acea data, relatia dintre cei doi era apropiata, barbatul botezându-i un nepot femeii si existând la un moment dat posibilitatea unei înrudiri. Dupa 10 luni, femeia i-ar fi returnat 3.000 de euro, dar atât. Întelegerea fusese doar verbala, nefiind întocmit niciun contract scris. Bogdan H. cerea înapoi suma de 52.906 lei, ramasa din împrumutul initial. De cealalta parte, Gabriela D. a afirmat ca actiunea barbatului avea doar un caracter sicanatoriu, Bogdan H. voind de fapt sa se razbune pe fiica femeii. Aceasta ceruse si obtinuse un ordin de protectie împotriva lui, depunând totodata o plângere pentru tentativa la omor, dupa ce barbatul o sicanase în trafic, acrosându-i autoturismul si încercând sa-i rastoarne masina în sant sau sa o împinga pe contrasens. Femeia a explicat ca nu era vorba de niciun împrumut. În fapt, cercetat de DIICOT pentru trafic de droguri si spalare de bani, Bogdan H. încercase sa-si puna averea la adapost, transferându-i banii respectivi. Ulterior, în noiembrie 2020 îi transferase înapoi 4.500 de euro. O luna mai târziu, îi daduse alti 3.000 de euro, iar în ianuarie înca 1.000 de euro. Diferenta de 5.000 de euro i-o platise în cursul anului 2021, în mâna. Îi returnase deci toti banii. În analiza dosarului, magistratii Judecatoriei au facut referire la prevederile Codului Civil despre împrumuturile între persoane fizice. Or, prima problema era tocmai de a se demonstra existenta unui împrumut. „În privinta lipsei unui înscris care sa probeze contractul de împrumut, instanta apreciaza ca pot fi reale sustinerile reclamantului de imposibilitate morala de preconstituire a unei dovezi scrise, date fiind relatiile de încredere, însa chiar si în aceste conditii, reclamantul nu a reusit sa probeze existenta contractului de împrumut si cu atât mai putin ca s-a îndeplinit o cerinta esentiala pentru validitatea contractului de împrumut si anume existenta consimtamântului pârâtei la încheierea pretinsului contract. Faptul ca pârâta i-a restituit reclamantului la data de 09.12.2020 suma de 3000 de euro nu formeaza convingerea instantei ca vointa reala a partilor a fost de a încheia un contract de împrumut”, au apreciat judecatorii. În momentul transferarii banilor de la Bogdan H. la Gabriela D. prin banca, singura mentiune facuta fusese „transfer”, nu „împrumut” sau alt termen sinonim. Cum existenta unui împrumut nu fusese demonstrata, magistratii Judecatoriei au decis respingerea cererii ca neîntemeiata. Bogdan H. mai are sansa apelului, sentinta primei instante nefiind definitiva.
