O conversaţie purtată la două capete cu pictorul Valeriu Gonceariuc

...Întotdeauna intrând în atelierul pictorilor, m-a uimit mobilierul. Scaunele rustice. Masutele joase. Mirosul de uleiuri. Toate acestea redestepta în mine vechi amintiri. Atelierele îmi aduc aminte de copilarie. De atelierul de cizmarie al vecinului nostru, în care intram de fiecare data ca într-un loc sfânt. Dar, nu stiu de ce, si de clopotnita bisericii Preobrajenie în care urcam deseori în zilele de sarbatoare. Intrând, deseo (...)


Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi

Alte știri din Ziarul de Iasi