Surpriza mea a fost sa am în fata o persoana extrem de calma, chiar zâmbitoare care si-a început discursul în felul urmator: ”Habar n-am de ce am sunat. Sa-mi spuneti dumneavoastra daca trebuie sa ramân sau nu, daca asta chiar e motiv de venit la psiholog. Nu stiu de ce ma aflu aici. Pur si simplu am venit pentru ca am de toate, dar sunt trist. Nu e o lauda, însa sunt putred de bogat, am o familie completa, unita, casa, un apartament, masini, si totusi, (...)
