Vorbim - si este foarte bine! - tot mai apasat despre necesitatea ca România sa îsi asigure independenta energetica. Are toate resursele naturale si capacitatea sa o faca în viitorul apropiat. La fel de importanta este însa si independenta noastra privind hrana, în conditiile în care potentialul agricol al României este printre cele mai mari din Uniunea Europeana. Este mare paradox pe care îl traim în aceste vremuri: sa avem terenuri fertile suficiente, fermieri priceputi, agronomi extraordinari, dar sa consumam preponderent hrana din import. Aici nu este vorba despre populism, ci despre economie. În loc de prosperitate, agricultura româneasca se afla în buza falimentului în 2023. Când ministrul care si-a facut un titlu de glorie din faptul ca vine din rândurile agricultorilor, ba chiar ca doar el asculta cel mai bine glasul pamântului ajunge sa-i scoata în strada tocmai pe agricultorii si fermierii din România, putem afirma fara retinere ca acel demnitar nu si-a facut treaba. Sau, cel mult, de o maniera defectuoasa. Am adresat deja saptamâna trecuta o interpelare ministrului Petre Daea referitoare la situatia dramatica a fermierilor la înfiintarea culturilor de primavara si restantele uriase la plata despagubirilor pentru seceta aferente culturilor din primavara anului 2022. Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, în ciuda promisiunilor facute inclusiv de ministrul Petre Daea în mass-media, înca nu a onorat plata despagubirilor pentru seceta aferente culturilor din primavara anului 2022 si promise de multa vreme fermierilor români. Numai la nivelul judetului Iasi au fost afectate 80.000 de hectare. La nivel national, vorbim de 1 milion de hectare! În lipsa acestei resurse financiare, agricultorii se afla în imposibilitatea de a achizitiona seminte si îngrasaminte pentru noi culturi, din cauza datoriilor pe care le-au acumulat deja catre furnizori. Agricultorii reclama prabusirea preturilor interne si inducerea unor volatilitati foarte mari ale acestora, pe fondul volumelor suplimentare de marfa din Ucraina (situatie devenita acuta mai ales în zonele de granita); presiunea enorma pe o logistica de transport deja deficitara în România, ceea ce a dus la cresterea de 4-5 ori a tarifelor de transport. Ei mai acuza lipsa chiar de mijloace de transport, presiunea pe logistica de stocare, în prezent depozitele din ferme fiind înca pline cu produse agricole nevalorificate, la doar doua luni înainte de noua recolta, din cauza blocarii pietei locale prin importul masiv de cereale din Ucraina. De asemenea, se pregatesc sa protesteze din cauza alocarii infime, arbitrare si discriminatorii a unor fonduri din rezerva de criza a Uniunii Europene, de mai putin de 18 procente din suma totala antrenata – când, în fapt, tara noastra a servit drept platforma logistica si a facilitat tranzitul pentru cca 60- din volumele de produse agricole extrase din Ucraina. Agricultura este un domeniu esential pentru România, unul care a fost multi ani neglijat, dar care reprezinta un segment important din PIB. Contextul international, la care se adauga capriciile naturii, au facut si mai grea viata celor care ne asigura hrana zilnica. Un lucru e cert: nu putem sa îi lasam pe cont propriu! România trebuie sa creasca acest sector cu un potential urias si trebuie sa o faca într-un mod competent si eficient. Putem fi si solidari cu Ucraina, dar în acelasi timp sa ne prezentam la nivel de Minister al Agriculturii mai bine pregatiti în negocierile cu Uniunea Europeana! Nu este normal ca Presedintele Klaus Iohannis sa repare în extremis, în Consiliul European, o problema provocata de nepriceperea unui ministru care pare realmente total depasit de situatie. Totusi, a facut-o, si am încredere ca reparatiile financiare în urma importurilor masive de cereale din Ucraina vor fi mai consistente în cea de-a doua faza a acordarii ajutoarelor catre fermieri de catre Comisia Europeana. Liviu BRATESCU Senator PNL Iasi
