Persepolis (astazi pe teritoriul Iranului) era capitala Imperiului Persan, întemeiat la 520 î. Hr. de catre Darius I din dinastia achemizilor. Orasul va fi distrus de catre Alexandru cel Mare, în anul 330 î. Hr., în timpul campaniei din Persia, împotriva lui Darius al III-lea. Noul Persepolis este titlul celei ce-a doua parti a scrisorii pe care inginerul Gheorghe Ursu o expediaza, în 1978, la Radio Europa Libera. Prima parte a scrisorii, intitulata 4 iulie 1977 - cutremurul nestiut, este dedicata sedintei în care Nicolae Ceausescu sisteaza lucrarile de consolidare de dupa cutremurul din 4 martie (... s-au început lucrari de domeniul romanelor de aventuri, cu expertize, încercari cu aparate... V-a pus cineva sa masurati cum s-a construit acum 50 de ani? Numai niste iresponsabili pot face ceea ce am vazut eu pe Calea Victoriei [...] Ni s-au aratat, am vazut si la televizor, solutii moderne... cu ciment... si solutii chimice... Nu le-am vazut nicaieri pe santiere. Am sa interzic emisiuni din astea la televizor care nu se aplica în practica. Sunteti în stare sa puneti orasul jos la pamânt! Un arhitect sau inginer nu dovedeste mare pricepere daca distruge, ci daca repara... Sa nu va impresioneze profesorii... si îi am în vedere pe secretarii sectoarelor de partid [...] Nu se mai admite nici o reparatie capitala [...] Tot ceea ce am spus nu este o indicatie, ci un ordin obligatoriu). Deja seful statului nu mai era interesat de înlaturarea efectelor cutremurului, prin consolidari si reabilitari de cladiri, în scopul cresterii sigurantei locuitorilor. Altele erau deja prioritatile sale... În partea a doua a scrisorii, Ursu arata ca Ceausescu a avut ideea continuarii darâmarii Bucurestilor la nici trei saptamâni de la cutremur, atunci când convoaca o consfatuire de lucru cu cadrele de baza din domeniul arhitecturii. Cu aceasta ocazie, el îsi exprima dorinta construirii unui nou centru politico-administrativ pe Dealul Arsenalului. Aici urmau a fi amplasate noile sedii ale Comitetului Central, Presedintiei Republicii, Consiliului de Ministri, o sala a Congreselor, Biblioteca de Stat, Ministere, muzee etc. La aceasta întâlnire un arhitect lovit brusc de aripa inspiratiei propune ca artera care va lega Calea Victoriei de noul Centru Civic sa se numeasca Bulevardul Victoria Socialismului. În acord cu regula conform careia nimic nu este gratis, personajul în cauza va deveni arhitect-sef al Capitalei. Deja în luna mai 1977 se produc primele proiecte, care sunt prezentate sefului statului sub forma de machete, deoarece planurile induc în eroare, se preteaza la confuzii. De fapt, Ceausescu nu putea citi planurile de arhitectura, neavând nici un fel de pregatire tehnica, preferând machetele, iar, când era posibil, era bine ca acestea sa fie la scara 1:1 (atunci când s-a construit Casa Poporului toate detaliile de arhitectura (stucaturi, ornamente etc.) erau prezentate, în nenumarate variante, la scara 1:1). În tot acest plan de sistematizare era ceva ce producea mari încurcaturi: bisericile. Unele biserici au fost salvate, precum manastirea Antim, altele nu. În 1977 este darâmata biserica Enei, prima din sirul celor 20 de biserici demolate în Bucuresti pâna în 1987, când dispar sase, printre care Sf. Vineri si Manastirea Vacaresti. Biserica Enei scapase întreaga la cutremur, ...dar nu si de pe macheta prezentata la Conducere, macheta de pe care tovarasul Ceausescu a scos de doua ori bucatica de carton ce reprezenta Biserica Enei. Gestul a fost just interpretat de cei de fata si, în noaptea urmatoare, biserica a disparut de pe fata Capitalei. La sfârsitul lunii aprilie 1977, Biserica Enei este lovita „din greseala” de bila metalica a unei macarale utilizata pentru demolari. Darâmarea turlei este produsa cu ajutorul unor cabluri trase de vehicule senilate ale armatei (Demolarea Bisericii Enei în 1977. FOTO-DOCUMENTE extraordinare, ZiaristiOnline.ro). Referitor la scrisoarea trimisa în Germania în 1978, iata ce consemna Securitatea în 1985 în Dosarul de Urmarire Informativa a lui Gheorghe Ursu ...A furnizat postului de radio autointitulat „Europa libera” 2 materiale (sic!) în care a comentat de pe pozitii dusmanoase masurile luate de partid în domeniul constructiilor din România, care au facut obiectul mai multor emisiuni... A copiat citate din diferite lucrari ale unor autori straini, ce contin referiri la necesitatea luptei împotriva statului si le-a afisat la locul sau de munca, cu scopul de a atrage atentia ca situatia critica din vremurile respective (... în timpul regimurilor fasciste) s-ar potrivi în prezent realitatilor din România... Tine în vederea publicarii un jurnal în care, pe parcursul timpului, a facut numeroase consemnari ce denigreaza realitatile din tara noastra, politica interna si externa a statului român.... Însemnarile mai contin si grave manifestari de calomniere si defaimare a conducerii de partid si de stat... (Fundatia „Gheorghe Ursu”). Pe locul unde s-a construit noul Centru Civic se afla cartierul Uranus, o relicva a Bucurestiului vechi, autentic. S-a spus de nenumarate ori ca imagini din acest cartier pot fi vazute în filmul turnat în 1967 (cu premiera în ianuarie 1968), De trei ori Bucuresti, care este o alaturare de trei productii cinematografice, dintre care primele doua sunt niste prostioare, pe când a treia, în regia lui Ion Popescu-Gopo, a devenit canonica pentru unele generatii, macar pentru Cosarul lui Colea Rautu sau pentru adaptarea schitei lui Caragiale, Caldura mare, cu Toma Caragiu si Jorj Voicu. Ca o ironie a sortii, într-una una din scenele din final, apare un buldozer care darâma o casa. Era cu zece ani înainte de cutremur! Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic si prorector responsabil cu activitatea didactica la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi
