Marcela Stefan, 57 ani, Galati: ”De câtiva ani, la ambele picioare simt furnicaturi care, odata cu trecerea timpului, devin tot mai suparatoare. Uneori, atunci când îmi ating picioarele simt o durere în interiorul muschiului care nu se justifica, pentru ca nu m-am lovit în acel loc. Mai nou, chiar si în stare de repaus, în pat, brusc simt arsuri la picioare. Medicul meu de familie spune ca as putea avea un început de neuropatie periferica. Ce ar trebui sa fac în aceasta situatie?” Dr. Doru Baltag, medic primar neurolog, Directorul medical al Spitalului Clinic de Recuperare din Iasi: ”În primul rând, trebuie sa faceti o serie de investigatii pentru a stabili cu certitudine ca este vorba despre neuropatie periferica. Neuropatia periferica apare ca urmare a unor leziuni produse la nivelul terminatiilor nervoase ale extremitatilor (nervi periferici). Agresiunea la nivelul acestor nervi este însotita de un tablou clinic complex, care difera de la o persoana la alta. Practic, acestia au rolul de a face conexiunea dintre sistemul nervos central (encefal si maduva spinarii) si restul corpului, pâna la nivelul extremitatilor. Din punctul de vedere al rolului îndeplinit, nervii periferici se pot împarti în: nervii senzitivi (si senzoriali)- transmit informatiile senzitive si/sau senzoriale din periferie catre sistemul nervos central, cu scopul procesarii informatiilor si transmiterii impulsurilor necesare; nervii motori - transmit impulsul de la nivelul sistemului nervos central catre structurile musculare, cu scopul realizarii contractiei; nervii autonomi (vegetativi) - implicati în majoritatea functiilor organismului (ex: digestia, contractiile inimii, transpiratia). În acest tip de neuropatie, se produce o leziune la nivelul structurilor nervoase din periferie care poate fi provocata de diabet (cea mai importanta si raspândita dintre cauze, precum si principala sursa a neuropatiei periferice); patologii infectioase virale, bacteriene, fungice sau parazitare; boli autoimune (ex: lupusul si poliartrita reumatoida); anumite medicamente (ex: unele anticonvulsivante, antihipertensive, antibiotice); boli genetice; alcoolul, în special în cantitati mari, diverse toxice (solventi organici). Simptomatologia din neuropatia periferica este una diversa, întrucât fibrele nervoase afectate pot implica mai multe structuri si functii ale organismului si se pot manifesta prin: senzatii de amorteala si furnicaturi la nivelul membrelor inferioare si superioare; stare de hipersensibilitate la atingere; durere de intensitate variabila (cel mai frecvent intensa, cu aspect de arsura sau întepatura), resimtita la nivelul extremitatilor si aparuta adesea în timpul unor activitati normale sau în repaus; afectarea inervarii musculare, cu pierderea coordonarii corespunzatoare a musculaturii; transpiratii excesive (prin afectarea nervilor autonomi), tulburari de mictiune si defecatie, ale ritmului cardiac si de digestie; paralizie, în cazurile grave. Dat fiind faptul ca tabloul clinic al neuropatiei periferice este unul atât de divers, investigatiile suplimentare au rolul de a confirma suspiciunea de neuropatie periferica si, astfel, de a oferi un diagnostic de certitudine. De aceea, se mai pot face: teste de sânge (inclusiv genetice), electromiografie, viteze de conducere nervoasa, biopsie de piele sau de structura nervoasa sau teste functionale. În general, schema terapeutica poate fi compusa din tratament medicamentos si/sau un alt tip de tratament (terapie fizicala). Tratamentul cauzal se adreseaza patologiilor de fond care determina aparitia manifestarilor specifice si poate include terapie de substitutie hormonala (în cazul hipofunctiei tiroidiene), antidiabetice si/sau insulina pentru tratarea diabetului, antibiotice sau antivirale sistemice pentru remiterea infectiilor bacteriane sau virale, precum si medicatie antiinflamatoare de tip cortizon pentru afectiuni autoimune. Cel mai adesea, terapia medicamentoasa este folosita pentru ameliorarea durerii (analgezice, creme/unguente cu efect local, anticonvulsivante si antidepresive) Atunci cand sistemul nervos periferic este afectat si functiile somatice (senzoriale si motorii) si vegetative nu pot fi realizate normal, se poate introduce în planul de tratament terapia fizica (alaturi de metode precum kinetoterapia si/sau acupunctura), cu scopul de recuperare partiala si treptata a functiilor nervoase. Trebuie sa stiti ca, cel mai adesea, refacerea nervilor lezati nu este posibila. Astfel, nu se poate vorbi despre regenerarea sistemului nervos periferic, ci despre o recapatare treptata a functiilor acestuia. Tratamentul cauzei este cea mai buna cale de ameliorare a simptomatologiei si de îmbunatatire a functiilor nervoase, pe termen lung. Atunci când acest tratament nu functioneaza se recurge la tratamentul simptomatic pentru îmbunatatirea calitatii vietii. În concluzie, neuropatia periferica este o afectiune care prezinta un tablou clinic complex si cu un mare potential de afectare a activitatilor de zi cu zi si, implicit, a starii de bine per total. De aceea, identificarea timpurie a cauzei neuropatiei este cruciala pentru instituirea tratamentului etiologic si pentru cresterea eficientei acestuia”.
