La 90 de ani, Zoe Daian, nepoata lui Arsenie Boca, vorbeste cu lacrimi în ochi despre cel considerat Sfântul Ardealului. Parintele este cel care a si crescut-o. În semn de recunostiinta pentru ce i-a oferit, femeia merge des la mormântul unchiului sau pentru a se ruga si spune ca înca îi simte prezenta. Nepoata parintelui Arsenie Boca, singura rudenie de sânge pe care o mai are parintele, s-a refugiat, la 90 de ani, în "Casa Mea Eden'', un camin de batrâni din Bihor, si duce mai departe povestea calugarului. S-a nascut în 1930, în comuna Buteni, judetul Arad, unde tatal ei era învatator si director al scolii. "Bunica mea din partea tatalui, Ana Boca, a fost sora cu tatal lui Zian (numele de botez al lui Arsenie Boca – n.r.). Iar tatal meu, Vasile Crucin, a tinut foarte mult la el, chiar daca era o diferenta de vârsta de 8 ani între ei. Când parintii lui au divortat, iar apoi tatal lui - cu care a ramas - a murit, Zian nu a vrut sa se mute la bunicii unde locuia si mama lui. A vrut sa stea cu tata. Avea 14 ani când a ajuns la noi în casa. Eu m-am nascut abia dupa 6 ani", povesteste doamna Zoe. Din anii copilariei petrecuti în preajma lui Arsenie, Zoe Daian îsi aminteste cât de modest si retras era unchiul ei, ca îi placea sa se roage, sa citeasca si sa picteze icoane. Premonitiile erau de asemenea un alt har al sau. Zian a învatat sa cânte extrem de usor la instrumente, numai citind partiturile ori ascultând doar notele. O parte din amintirile cu parintele Arsenie Boca le-a reconstituit din povestile parintilor, altele i-au ramas întiparite adânc în mintea de copil, Zoe fiind martora a tineretii calugarului dar si partener de joaca si prieten. Zian a fost si cel care a convins-o sa bea lapte. "M-a învatat sa beau laptele care mie nu-mi placea. Mi se parea mereu amar la gust. Mi-a zis «uite, bea din cana mea, ca e dulce». I-am spus mamei, atunci, ca mie lapte sa-mi dea numai din cana lui Zian"... Zian a decis sa se calugareasca, retragându-se la manastirea Sâmbata si alegându-si numele Arsenie, când Zoe nu împlinise înca 10 ani. Copila s-a simtit parasita si a plâns mult, dar a înteles ca "asta i-a fost menirea". Dupa vizita la Muntele Athos, din 1939, unchiul ei s-a schimbat profund, Zoe fiind convinsa ca a dobândit acolo o putere speciala. "Se uita la om si stia tot despre el, dar putea sa si prevada lucruri. Le-am simtit si eu, caci de câte ori m-am dus sa-l vad, el a stiut de fiecare data, dinainte", zice ea. "Era vara, caldura, iar de la gara era un drum lung pâna la manastirea Sâmbata, fara pic de umbra. Mama îi facuse prajituri, i-a pus pâine de casa, slanina, sunca, avea bagaj mare, iar în timp ce mergeam s-a si oprit de doua sau trei ori. A rabufnit suparata, dracuindu-l ca n-a gasit o manastire mai aproape de casa". La a treia oprire, pe drum l-au vazut venind înaintea lor pe calugar care, când a ajuns, i-a dojenit mama: "«Marioara, Marioara, de trei ori m-ai dracuit pe drum», a zis, iar mama a încremenit. S-a uitat apoi la mine si, ca si cum stia ca am suferit dupa el, mi-a zis ca acum manastirea e casa lui, ca noi o sa venim la el, iar el va veni mai rar la noi". "Tot ce a facut m-a marcat pentru ca avea reactii neobisnuite pentru lumea de azi, lumea de atunci", a marturisit Zoe Daian. Femeia spune ca unchiul ei i-a ramas aproape si dupa moarte, ajutând-o sa treaca peste un divort dureros, ghidând-o sa-si creasca si sa-si educe fiica, pe Mihaela, care acum e asistenta medicala stabilita în Grecia, împreuna cu nepoata ei, arhitecta. Aflati amanunte de pe antena3.ro si ebihoreanul.ro.
