Trei din patru români cred ca în România lucrurile merg într-o directie gresita. E un procent imens care apare în sondaje la un nivel similar doar în perioadele de criza extrema. Pare totusi vag, ce înseamna de fapt „directie gresita”. Ce ar putea sa-i determine pe români sa spuna asta? Sondajul din care am citat, realizat de CURS zilele trecute, ne da un raspuns indirect, dar edificator. Întrebati ce-i îngrijoreaza cel mai mult, primele trei raspunsuri, al caror procente adunate ajung la aproape 70- sunt, în ordine: „nivelul de trai, pensile, salariile”, „economia, criza economic/financiara” si „preturile, inflatia, utilitatile, pretul energiei”. Razboiul, care e la granita noastra si dureaza de peste un an e abia pe locul sase, doar 5 la suta dintre români spunând ca-i îngrijoareaza cel mai mult. În schimb, amenintarea saraciei, nume sub care am putea sintetiza primele trei raspunsuri citate mai sus, e în top. Aceasta e, logic am spune, si ceea ce considera majoritatea românilor ca ar trebui sa fie prioritatea guvernantilor. Bun, sa zicem ca asta e situatia, nimeni nu-i fericit de ea, dar poate ca exista totusi speranta, poate românii vad o solutie si niste actori sociali sau politici care ar fi capabili sa o puna în practica. Din pacate, nu. Nivelul de încredere al populatiei în institutiile responsabile de asa ceva e atât de redus ca aproape nu se vede. Întrebati câta încredere au în diverse institutii, raspunsurile arata cam asa: guvern (-89-), presedintie (-89-), parlament (-90-) si partide politice (-92-), minusul din fata procentului însemnând lipsa de încredere. La capatul celalalt stau institutii care, practic, n-au nicio responsabilitate legata de ceea ce-i îngrijoreaza pe românii, e vorba de pompieri, armata si biserica. Dar marea noutate a acestui sondaj e în alta parte si anume când vine vorba de Uniunea Europeana. Românii au fost mereu printre cei mai entuziasti pro-europeni, conform tuturor sondajelor efectuate la nivelul UE în ultimele decenii. A existat mereu o majoritate clara în favoarea UE. Nu mai e cazul. Pentru prima oara, majoritatea românilor (62-) declara ca nu au încredere în UE si doar 34 la suta spun ca au. Am devenit printre cei mai euro-sceptici, daca nu cumva chiar cei mai. Cum se explica asta? Iata ce spun românii despre integrarea în UE: 56- spun ca „a adus beneficii doar pentru unii, în timp ce majoritatea a avut de pierdut”, iar 53- spun ca „statele membre UE nu sunt egale, iar România are mai multe obligatii decât drepturi fata de alte state UE”. Desi multi experti ti-ar putea explica ca aceste aprecieri ale românilor sunt riguros gresite, ca pe baza tuturor cifrelor si evaluarilor obiective, România a avut numai de câstigat din apartenenta la UE si ca nici vorba sa avem mai multe obligatii decât drepturi, românii se încapatâneaza sa creada altceva si asta e cel mai important. Pentru ca perceptiile sunt cele care ne ghideaza viata, pe baza lor luam decizii, inclusiv la vot. Iar perceptiile astea ne explica si un alt raspuns la o întrebare din sondaj: Cu ce partid ati vota la urmatoarele alegeri? Iar raspunsurile arata ca singurul partid care a crescut în ultimii ani, ba chiar si-a dublat procentele, este unul considerat în mod corect drept „euro-sceptic”. E vorba de AUR. Un partid care chiar daca nu militeaza pe fata pentru iesirea din UE, e extrem de critic la adresa politicilor acesteia. Suntem, asadar, în cel mai prost moment al istoriei noastre post-comuniste: românii par sa fi ajuns la un soi de capat al rabdarii, fiind dispusi pentru prima data în ultimii 33 de ani la o schimbare majora de macaz. Daca pâna recent, drumul pe care-l vedeau românii în fata era unul destul de clar, continuam cu UE si cu tot ce înseamna asta, acum sunt gata sa renunte si sa ceara o alta directie. Nu e clar care, dar e clar ca UE nu mai reprezinta pentru o majoritate consistenta o solutie multumitoare. De aici plecam, de la aceasta realitate. AUR e un simptom, nu o solutie. Acesta, solutia, ar trebui sa vina de la cei care au deciziile în mâna. Daca aceste solutii nu vor veni în timp rezonabil, nu mai mult de un an doi, România o va lua pe o cale extrem de pe­ri­culoasa. În afara UE sau în UE, dar împo­triva ei, vom avea numai de pierdut. Dar, daca lucrurile nu se schimba funda­men­tal în România, asta ne asteapta. De data asta, românii par dispusi sa-si riste des­tinul si momentul nu deloc departe. E cel mai grav semnal de alarma pe care-l dau de­cidentilor în ultimii 33 de ani. Daca nu-l aud si nu fac nimic, ne asteapta vremuri urâte.
