Multilateralismul sufera o criza fara precedent, institutiile multilaterale fiind din ce în ce mai putin capabile sa faca fata în mod eficient provocarilor geopolitice si altor provocari socio-economice si financiare. În acest context, G20 ramâne cel mai bun forum pentru a continua reforma institutiilor financiare si economice multilaterale pentru a moderniza arhitectura globala învechita din 1945, spune T.S. Tirumurti. Multilateralismul reformat a fost articulat pentru prima data de prim-ministrul Modi la întâlnirea liderilor din cadrul summit-ului BRICS din 2018 din Johannesburg, Africa de Sud. S-a subliniat la acel moment ca BRICS a fost înfiintat cu zece ani mai devreme, printre altele, pentru a promova agenda de reforma a multilateralismului si a organismelor multilaterale care nu reflectau realitatile contemporane, adica pentru a oferi o voce mai puternica în guvernarea altor economii majore precum BRICS. Ideea a rezonat cu presedintele BRICS de atunci, presedintele Cyril Ramaphosa si cu Brazilia. Dar ceilalti doi membri au fost mai circumspecti în privinta conceptului de multilateralism reformat. Sintagma „reforma sistemului multilateral” s-a strecurat în textul BRICS abia în 2019 în Brazilia. Dar, pâna în acel moment, BRICS era îngreunat de propriile sale contradictii interne pe agenda reformelor. Dupa cum a spus recent ministrul Afacerilor Externe, Dr. S. Jaishankar, „Pe masura ce ordinea internationala evolueaza, aceasta dorinta de a retine în mod selectiv elemente ale situatiei din 1945 în timp ce le transforma pe altele - si vedem asta si în ONU - complica politica mondiala”. China si, într-o masura mult mai mica, Rusia au fost dispuse sa recurga la reforma institutiilor celui de-al Doilea Razboi Mondial doar atâta timp cât aceasta se potrivea obiectivelor lor. Obiectivele lor nu au mers atât de departe încât sa îmbratiseze dorinta celor trei tari India, Brazilia si Africa de Sud - IBSA, de a deveni membri permanenti ai Consiliului de Securitate ONU. În timp ce BRICS a înregistrat în mod concret realizari precum Noua Banca de Dezvoltare si Acordul de rezerva pentru situatii neprevazute, ar fi putut deveni o voce puternica pentru reforme, fara aceste contradictii. Consiliul de Securitate al ONU este diminuat de diverse motive, dintre care majoritatea pot fi urmarite din perspectiva naturii sale nereprezentative si anacronice. De exemplu, aproape 70- din agenda Consiliului se refera la Africa. Dar fara reprezentare permanenta a Africii, ce credibilitate are Consiliul daca fostii colonialisti (oricât de bine intentionati ar fi) decid ce este bine pentru Africa? Sau noii parteneri de „dezvoltare” si/sau „securitate” decid ce este bine pentru Africa? Asa cum a mentionat Dr. Jaishankar în Adunarea Generala a ONU, „este, de asemenea, perceput ca fiind profund inechitabil, negând continentelor si regiunilor întregi o voce într-un forum care delibereaza viitorul lor”. Reforma a devenit si mai urgenta, deoarece Consiliul adopta acum o viziune extinsa asupra a ceea ce constituie pacea si securitatea internationala, incluzând si problemele pur socio-economice si de mediu în aceasta rubrica, astfel încât P-5 sa poata deveni arbitri ai destinului altora fara reprezentare. Acest lucru este în mod clar de nedorit. Consiliul trebuie reformat pentru a reflecta realitatile contemporane prin aducerea mai multor membri permanenti din tarile în curs de dezvoltare. Însa, având în vedere un grup de „defavorizatori” hotarâti sa blocheze orice reforma a Consiliului, a fost un exercitiu zadarnic timp de 14 ani de a promova reforma în asa-numitul Comitet de Negociere Interguvernamental înfiintat de Adunarea Generala a ONU. Incapacitatea institutiilor multilaterale de a face fata în mod eficient provocarilor geopolitice si altor provocari socio-economice si financiare, care include lipsa reformelor în FMI, Banca Mondiala si OMC, a dat nastere mai multor grupuri plurilaterale care încearca sa abordeze anumite zone sau regiuni de interes specifice. Pentru ei, este o modalitate de a negocia noi reguli si reglementari si de a influenta contextul mai larg al multilateralismului. Aceasta este o iesire directa din provocarile variate si a incapacitatii actualelor structuri de guvernanta multilaterala de a le aborda. Daca China si institutiile multilaterale conduse de China au început sa paseasca în spatiul financiar si economic multilateral, este din cauza tergiversarii lumii dezvoltate de a asigura o luare a deciziilor mai incluziva si mai atenta în FMI si bancile multilaterale. Extinderea Noii Banci de Dezvoltare este un efort de a aborda si acest decalaj. Dezavantajul a fost ca grupurile plurilaterale au fost în mare parte formate de tari mai mari cu venituri mari pentru a influenta arhitectura multilaterala în favoarea lor, facând si mai dificil pentru tarile în curs de dezvoltare mai mici din Sudul Global sa aiba vreo influenta asupra rezultatului. Plurilateralismul în sine nu poate introduce multilateralismul reformat pe care îl cautam. Cu toate acestea, multilateralismul depaseste ONU si institutiile economice si financiare. În conflictul din Ucraina, am vazut înarmarea aproape a tuturor si asta, în mod unilateral. În alte regiuni, am asistat si la modul în care sanctiunile unilaterale afecteaza mari parti ale lumii în curs de dezvoltare. Asta din cauza încrederii ca cei care întreprind o astfel de „înarmare” unilaterala nu vor fi niciodata chemati la raspundere. Actiunile lor în Ucraina au fost întreprinse fara a tine cont de bunastarea si interesele lumii în curs de dezvoltare, fie ca sunt petrol, alimente, îngrasaminte sau finante. Trebuie sa inducem o mai mare responsabilitate pentru astfel de actiuni. În consecinta, avem nevoie de o arhitectura multilaterala reformata si incluziva pentru a preveni aceasta înarmare peste tot. Asta ne duce la G20. Poate G20 sa devina punctul de sprijin în jurul caruia se învârte procesul de reforma multilaterala? În unele privinte, a facut-o deja, prin însasi existenta sa. G20 este acum probabil cel mai reprezentativ dintre diferitele grupuri plurilaterale. Toate regiunile gasesc reprezentare, desi UE este suprareprezentata, Africa este subreprezentata si nu exista niciun stat insular mic la vedere. Crearea sa ca urmare a crizei economice din 1997-1998 si deciziile sale, inclusiv în timpul crizei economice din 2008 si acum în timpul COVID, au avut impactul socio-economic si de mediu dorit. Deoarece functioneaza prin consens, tarile G20 sunt fortate sa faca compromisuri pentru a ajunge la o decizie acceptabila. De fapt, toata lumea are drept de veto si nimeni nu are drept de veto. Deciziile consensuale sunt pentru implementare prompta, chiar daca aceste decizii nu au neaparat o forta obligatorie. Prin urmare, din punct de vedere al procesului, G20 are toate ingredientele pentru ajustarea adecvata a numerelor listei de membri. Dar din punct de vedere al substantei? Nu exista nicio îndoiala ca G20 ramâne cel mai bun forum pentru a continua reforma institutiilor financiare si economice multilaterale si a bancilor si pentru a efectua schimbari în arhitectura învechita din 1945. De exemplu, epuizarea fondurilor, printre altele, pentru combaterea epidemiei Covid, pentru consolidarea actiunii climatice si pentru urmarirea ODD-urilor ramâne o preocupare serioasa. De înteles, donatorii nu doresc ca altii sa decida cum ar trebui sa fie dislocati banii lor, mai ales atunci când exista cereri în plina dezvoltare si conflictuale, noi si vechi si cerinte umanitare uriase, mai ales dupa Covid. Am vazut cum instalatia COVAX a esuat atunci când Occidentul a decis sa strânga vaccinuri pentru ei însisi si nu a investit nicio finantare pentru COVAX, privând astfel Sudul Global de vaccinurile atât de necesare care salveaza vieti. G20 ofera combinatia si echilibrul potrivit pentru a aborda aceste probleme într-o maniera serioasa si incluziva, pentru a initia actiuni de reformare si pentru a aborda aceste lacune în guvernare. Conflictul din Ucraina a schimbat si modul în care unii au început sa vada G20. Asa cum munca a fost oprita de UE, SUA si Occidentul în cadrul ONU si Consiliul de Securitate al ONU au devenit impotenti din cauza dreptului de veto al Rusiei, la fel si rezultatele din diferitele fluxuri de lucru ale G20 au fost blocate sub presedintia indoneziana. Pâna acum, tarile G7 nu au lasat sa se ajunga la decizii de consens în niciun flux de lucru, cu exceptia unuia. Restul sunt toate rezumatele presedintelui, care au mult mai putina forta obligatorie. Politizarea G20 este acum în plina stralucire publica si G20 a fost, de asemenea, transformat în arma! Acum vedem G20 facând pasi ezitanti în problemele politice si usa a fost deschisa. Prin urmare, când vine vorba de cât de mult si cât de departe poate merge G20 pentru a aduce un multilateralism reformat, juriul nu este gata înca. Dar faptul ca G20 a devenit o structura de guvernanta mai reprezentativa si mai incluziva este de netagaduit. Iar faptul ca toate puterile majore au luat în serios G20 este de bun augur pentru viitor. Centrul de greutate s-a deplasat spre G20. Poate ca semintele expansiunii Consiliului de Securitate al ONU au fost semanate fara sa se vrea. Într-o coincidenta fericita, asistam acum la patru ani consecutivi de presedintie a G20 de catre tarile în curs de dezvoltare – Indonezia, India, Brazilia si Africa de Sud, ceea ce ofera Sudului Global posibilitatea de a-si lasa amprenta asupra temelor si deliberarilor din G20. Cel putin, aceste presedintii, pot face ca abordarea problemelor lumii în curs de dezvoltare sa fie realizata într-un mod mai direct si mai pozitiv. Prin urmare, presedintia Indiei ofera o oportunitate unica de a canaliza cerintele si interesele Sudului Global în deliberarile G20. Ofera ocazia de a gestiona o consecinta aproape universala a conflictului din Ucraina. Si prioritatile Indiei pentru G20 reflecta interesul puternic pe care îl avem pentru multilateralismul reformat. Una dintre cele cinci prioritati ale noastre este „Nevoia de institutii reformate din secolul 21”. Fara îndoiala ca acesta va fi un element de baza pentru a suspenda unele initiative importante de reforma pentru lumea în curs de dezvoltare. Prezentarea unora dintre povestile de succes ale Indiei pentru binele public, cum ar fi initiativele noastre digitale si ecologice, va schimba jocul. În plus, India a invitat 9 tari care sa aduca un echilibru mai mare în participare. În general, India este deosebit de bine pregatita sa conduca G20 cu o agenda pentru reforme, dezvoltare mai ecologica si sensibila la gen, incluziune, crestere, schimbare si inovare. Mr. T.S. Tirumurti, ex-reprezentant permanent al Indiei la Natiunile Unite
