Cu cutremurata emotie si teama de gresala îndraznim a va aduce la cunostinta o mirare de a noastra, capete de rând, care ne încumetam a iesi duminica din case ca sa luam parte la liturghia cea mare tinuta la lacasul egumenului Gheorghita de la Hadâmbu, loc placut vederii Domnului, care l-a învrednicit pe staret si pe ucenicii lui sa ridice o asa frumusete cum rar s-a mai vazut pe plaiurile noastre. Înca de din urma cu aproape 30 de ani am urmarit dupa puteri munca micii obsti monahale de acolo si cu mare si frumoasa aducere aminte ne închipuim acele zile în care s-au aratat lumii catapeteasma din biserica cea mica, si ne amintim cum s-au tras cu boii mobila si iconostasul, de din vale pâna în susul dealului, iar parinteii egumenului Nicodim Gheorghita erau numai niste baietani ucenici, copii de la oi, care împingeau la caruta si lunecau prin noroaie. Multe si frumoase lucruri a facut parintele acolo si a dat dovada de mare vrednicie pentru care numaidecât trebuie sa i se aduca laude si îmbarbatari. În rastimpul de când s-a mutat acolo, la sfatul Prea Sfintitului Pimen, si pâna acum a ridicat o asezare care cu greu mai are egal în Moldova, doara pe la sfintele manastiri de la Neamt si Agapia, dar si acolo parca putirinta a mai slabit. Cu multi ani înainte, pe când la binecuvântata mânastire a Neamtului oasele unui sfânt parinte din trecut s-au vrut la lumina, si un duh a buhnit piatra de pe alee, de a facut loc la aer pentru moaste, da, înca de pe atunci biserica de acolo, ctitorie a binecredinciosului domnitor Stefan cel Mare si Sfânt, nu avea coperis bun, iar apa se prelingea si facea mucigai pe pareti. Iar în rastimp de 20 de ani abia de s-au strâns bani pentru coperis, în timp ce la Hadâmbu în aiasta vreme s-o ridicat de la temelie toata agoniseala care se vede astazi, de la biserica cea noua, care-i pe doua caturi, la casa de pelerini din fata, dimpreuna cu cea mai noua, de peste drum, si foisorul de vara, fara de egal în Moldova, si locurile de mâncare si praznuire, precum sI cele pentru iernat dobitoace, fara sa mai vorbim de parcul pentru copii, care este ca un colt de rai si nu altceva. Desigur ca parintele Gheorghita si sfetnicii sai au mai facut si gresale pe care degraba le-o reparat pe masura ce s-au gasit oamini care sa i le aduca la cunostinta. Iar de un exemplu este cum au podit biserica veche cu marmura rosie ieftina, de s-a mirat multa lume s-o zis ca parintele face magazin înauntru, sa vânda stamba si gumari sau cine mai stie ce. Dar rapede s-o razgândit dupa aceea si o avut grija la armonie si la buna rânduiala arhitecturala, de la felul în care arata coperisul, la mâna curenta si scari, la pridvorul bisericii, de parca totul este facut de o singura mâna si aia este miscata de puterea Domnului. Înalt PreaSfintite Teo Fan Fan, de aceea te rugam sa sui în masina si sa mergi pâna acolo, sa te uiti dinspre la deal, de pe unde are casa Valer Dorneanu, presedintele Curtii Constitutionale, apoi dinspre partea de rasarit, de cum vii la închinaciune, si apoi dinspre vale, de la locul dobitoacelor cele mici, ponei si lame, si sa vezi daca nu cumva clopotnita care se face acum nu-i mai mare decât biserica, si daca nu cumva este nelalocul ei de întinsa si tartanoasa, asa ca, de la departare nu mai stii care-i biserica si care-i loc de tras clopotul si te întrebi de ce trebuie o asa de mare hardughie pentru un loc din care sa se traga harângul laolata cu talangile cele mai mici. Iara de gresim noi, sa ne ierti, parinte, ca nu am vrut raul nimanui, ci numaidecât binele turmei pe care o ai în paza, în veacul vecilor, amin! **** PONT **** Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristica a realitatilor iesene si nationale, realitati care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale editiei noastre. Orice asemanare cu oameni si fapte din viata reala poate fi, asadar, pur întâmplatoare.
