Întâmplarea face ca acesta este articolul meu cu numarul 400 pe care îl public, iata, la 35 de ani de la moartea lui Eliade si nu pot începe decât prin reamintirea faptului ca marele istoric al religiilor, desi nu era credincios si avea o foarte buna constructie intelectuala bazata pe stiinte, vedea întotdeauna sub suprafata realului, a evidentei profanului, irizarea subtila a sacrului si a unei ordini ezoterice care scapa omului obisnuit. Bunaoara, sunt convi (...)
