„A lie told often enough becomes the truth.” (O minciuna spusa suficient de des devine adevarul.) Vladimir Lenin Sunt cel mai bun, ceilalti nu ma apreciaza. Merit enorm mai mult, dar societatea, sistemul, ceilalti ma împiedica sa ajung acolo unde merit. De obicei, mai sus decât toti ceilalti. Sunt foarte bun si trebuie sa fiu recunoscut cu orice pret. Diferenta dintre mine si oamenii de succes pe care îi vad la televizor este ca ei au avut noroc. Vedem atitudinea asta în jurul nostru mult prea des si la mult prea multi oameni. Este o minciuna cu care se hranesc zi de zi si care le modifica comportamentul, de cele mai multe ori înspre o aroganta agresiva, pâna în cele mai banale situatii. Sunt dispusi sa parcurga distante imense ca sa îsi/ ne demonstreze ca minciuna asta e de fapt un adeva irefutabil. Este unul din motivele pentru care marcile de lux vând în Romania mult, foarte mult peste ce te-ai astepta când vezi statisticile economice sau când auzi lamentarile „de fata” pe care le peroreaza cei mai multi. Cautam, mai mult decât alte natii, statutul de privilegiat. Privilegiul este scopul final al foarte multor oameni. În lipsa (cronica, din pacate) a oricarui reper real, puturosii si neperformantii au ajuns sa creada ca fita îi ridica deasupra celorlalti. Si îti arunca priviri dispretuitoare si intolerante de la volanul masinii scumpe cât o casa, pentru ca tu nu poti sa vezi garsoniera bogat mobilata cu un pat second-hand în care se înghesuie când ramâne cu sine însusi/însasi. Si cred ca li se cuvine sa treaca peste rând, sa fie absolviti de responsabilitati sociale si sa aiba mult mai multe drepturi. Societatea le este datoare pentru ca ei sunt peste mujici, sau cum se spune mai nou, fraierii care nu au înteles ca esenta vietii este masina pe care o conduci. Nu realizeaza ca masina aia nu îi duce nicaieri, ca nu îi face sa înteleaga mai mult (decât nimic, ca de obicei) din stirile pe care le aud la radio (mai mult nici nu avem pretentia), ca nu le acopera cu nimic golul imens pe care moartea neuronilor din lipsa de antrenament le-a lasat-o între urechi. Dar probabil ca minciuna asta îi tine în viata, le acopera ca un val dens esecul fundamental de a fi capabili sa faca ceva util, semnificativ, lipsa de educatie (de la cea primara, de acasa, pâna la cea civica si profesionala) atât de crasa încât, la prima vedere, este înspaimântatoare, lipsa bunului simt, a simtului comun si a atâtor altora. Este, dupa cum putem vedea, o minciuna foarte potenta si salvatoare de vieti. De aceea este minciuna de aur. Ca si metalul pe care îl pretuiesc atât de mult pentru ca le poleieste scorbura adânca si fetida pe care o poarta cu ei zi de zi. Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi
