Înarmat cu un zâmbet melancolic, consolator, poetul își trece în revistă insulele sale de singurătate unde, nu de mult, înfloreau tandrețea și fericirea. Fiecare din ele seamănă acum cu o gheenă de reciclare a sentimentelor trecute. În mijlocul acestor insule găsim urne cu cenușa dureroasă a aducerilor aminte. Articolul Micile insule fără verdeață din poezia lui Vlad Alui Gheorghe apare prima dată în Ziarul de Iaşi - liderul presei ieşene.
