O echipa internationala a dezvoltat un model de inteligenta artificiala (AI) care poate prezice unde poate fi alterata chimic o molecula de medicament. O echipa de cercetatori de la Universitatea Ludwig-Maximilians (LMU) din München, ETH Zurich si din cadrul grupului Roche de cercetare si dezvoltare farmaceutica (pRED), din Basel, a folosit inteligenta artificiala (AI) pentru a dezvolta o metoda inovatoare care prezice metoda optima de sintetizare a moleculelor de medicamente. „Aceasta metoda are potentialul de a reduce în mod semnificativ numarul de experimente de laborator necesare, crescând astfel atât eficienta, cât si sustenabilitatea sintezei chimice”, spune David Nippa, autorul principal al lucrarii, într-un comunicat LMU. Cercetarea a fost publicata recent în revista Nature Chemistry. Ingredientele farmaceutice active constau, de obicei, dintr-o structura de baza la care sunt atasate grupuri functionale. Aceste grupari permit o functie biologica specifica. Pentru a obtine efecte medicale noi sau îmbunatatite, grupele functionale sunt modificate si adaugate în noi pozitii în structura de baza. Acest proces este deosebit de dificil în chimie, deoarece structurile de baza, care constau în principal din atomi de carbon si de hidrogen, sunt greu de reactivat în sine. O metoda de activare a acestora este asa-numita reactie de borilare. În acest proces, un grup chimic care contine elementul bor este atasat la un atom de carbon al structurii. Aceasta grupare de bor poate fi apoi înlocuita cu o varietate de grupari eficiente din punct de vedere medical. Desi borilarea are un mare potential, este dificil de controlat în laborator. Echipa a dezvoltat acum un model AI care a fost antrenat pe baza datelor din lucrari stiintifice de încredere si a experimentelor dintr-un laborator automatizat de la Roche. Modelul inteligent poate prezice cu succes pozitia de borilare pentru orice molecula si ofera conditiile optime pentru transformarea chimica. Metoda a fost deja utilizata cu succes pentru a identifica pozitiile din ingredientele active existente în care pot fi introduse grupe active suplimentare. Acest lucru îi ajuta pe cercetatori sa dezvolte mai rapid variante noi si mai eficiente ale ingredientelor active cunoscute ale medicamentelor.
