Marele oraș contemporan are două surse de dezvoltare: una teritorială, care ține de vecinătatea sa regională, și una internațională ori globală. Dacă prima sursă e descrisă în geografie de modelul locurilor centrale (modelul lui Christaller), ce evidențiază structura ierarhică a sistemului urban la nivel teritorial, în funcție de cantitatea și calitatea serviciilor pe care le pun la dispoziție centrele urbane spațiului polarizat, cea de‑a doua e formulată de modelul hubs & spokes, pe care-l putem înţelege privind către morfologia şi structura relaţiilor dintre aeroporturi. Articolul Marele oraș şi coeziunea teritorială regională (I) apare prima dată în Ziarul de Iaşi - liderul presei ieşene.
