Închisorile încep sa-si deschida portile în urma deciziilor Curtii Constitutionale referitoare la prescriptie. O prima solicitare a fost analizata joi de magistratii Curtii de Apel, care au admis contestatia în anulare înaintata de un detinut. A fost condamnat cu mult înainte de ultima decizie a CCR privitoare la prescriptie, dar legea favorabila se aplica retroactiv. Gabriel Irimita fusese condamant în 2012 la 2 ani si 6 luni de închisoare, dar cu suspendare, pentru mai multe infractiuni la regimul circulatiei pe drumurile publice. În timpul perioadei de supraveghere, în 2014, mai fusese oprit o data de politisti, pe când se afla la volanul unui Opel Vectra în Letcani, pe drumul national. Era baut, dar a refuzat sa fie condus la spital în vederea prelevarii probelor biologice. A fost trimis din nou în judecata, riscând o pedeapsa de pâna la 5 ani de închisoare. În 2018 a fost condamnat de Judecatorie, iar sentinta a ramas definitiva doi ani mai târziu. Primise doi ani de închisoare, care au fost adaugati la prima pedeapsa, a carei executare fusese suspendata. Rezultase un total de 4 ani si 6 luni de detentie. În februarie 2020, a fost emis mandatul de executare a pedepsei cu închisoare, iar Irimita a fost trimis dupa gratii. În 2018, o prima decizie a CCR preciza ca expresia folosita în Codul Penal, conform careia cursul termenului de prescriptie se întrerupe „prin îndeplinirea oricarui act de procedura” este neconstitutionala. Parlamentul ar fi trebuit sa intervina în termen de 45 de zile, pentru a face schimbarile necesare în textul legii, ceea ce însa nu s-a întâmplat. În primavara anului trecut, CCR emitea o noua decizie, care clarifica vidul legislativ: dupa 2018, nu a mai existat niciun motiv de întrerupere a termenului de prescriptie. Prin urmare, în cazul tuturor celor condamnati în perioada 2018-2022 se punea problema daca nu cumva raspunderea penala se prescrisese. Acesta a fost si argumentul invocat de Irimita în octombrie anul trecut, când a contestat sentinta prin care fusese condamnat. Fusese prins baut în 2014 si condamnat definitiv în 2020. Or, termenul de prescriptie a raspunderii pentru refuzul de prelevare a probelor biologice este de 5 ani. În cazul lui Irimita, el se împlinise între prima condamnare si ramânerea definitiva a acesteia, data la care deja era în vigoare prima decizie a CCR. La condamnarea lui Irimita, judecatorii nu analizasera eventualul impact al acestei decizii, motiv suficient pentru a se înainta o contestatie în anulare. „Se impune a se constata ca în lipsa intervenirii vreunui caz de întrerupere sau de suspendare a cursului prescriptiei raspunderii penale pentru infractiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, pentru care contestatorul inculpat a fost condamnat, la data pronuntarii de catre Curtea de Apel Iasi a deciziei penale, era împlinit termenul de prescriptie, contestatia în anulare formulata fiind întemeiata si urmeaza a fi admisa”, au apreciat magistratii Curtii de Apel. Acestia au decis desfiintarea sentintei de condamnare si reanalizarea cazului. Pentru ultima fapta, a fost dispusa încetarea procesului penal, raspunderea penala fiind prescrisa. A ramas în picioare doar prima condamnare, cea din 2012. Executarea acesteia fusese însa suspendata. Prin urmare, judecatorii au dispus anularea mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea. Ei au constatat si ca Irimita a fost privat de libertate timp de un an si 9 luni, „aspect ce ar putea fi avut în vedere în viitor în favoarea sa”. Aceasta constatare i-ar putea permite lui Irimita sa pretinda despagubiri pentru perioada petrecuta dupa gratii.
