Obezitatea afecteaza aproximativ 42- din populatia adulta din SUA si contribuie la aparitia bolilor cronice, cum ar fi diabetul, cancerul si alte afectiuni. Mâncatul târziu are si el o parte din vina. În timp ce recomandarile populare pentru o dieta sanatoasa spun ca mâncatul târziu nu este benefic, putine studii au investigat în mod cuprinzator efectele simultane ale acestuia asupra celor trei actori principali în reglarea greutatii corporale si, prin urmare, a riscului de obezitate: reglarea aportului de calorii, numarul de calorii arse si modificarile moleculare din tesutul adipos. Un nou studiu, realizat de cercetatorii de la Brigham and Women’s Hospital, a constatat ca momentul în care mâncam are un impact semnificativ asupra consumurilor noastre energetice, a apetitului si a cailor moleculare din tesutul adipos. Rezultatele sunt publicate în Cell Metabolism. De ce mâncatul târziu este o problema? „Am vrut sa testam mecanismele care ar putea explica de ce mâncatul târziu creste riscul de obezitate. Cercetarile anterioare efectuate de noi si de alti cercetatori au aratat ca mâncatul la ore târzii este asociat cu un risc crescut de obezitate, cu cresterea grasimii corporale si cu o scadere în greutate fara succes. Am vrut sa întelegem de ce”, a explicat dr. Frank A. J. L. Scheer. „În acest studiu, ne-am întrebat Conteaza ora la care mâncam daca toate celelalte conditii sunt mentinute constante? Si am descoperit ca mâncatul cu patru ore mai târziu decât ar trebui aduce o diferenta semnificativa pentru nivelul nostru de foame, pentru modul în care ardem caloriile dupa ce mâncam si pentru modul în care depozitam grasimile”, a spus dr. Nina Vujović. Un studiu de laborator Vujović, Scheer si echipa lor au studiat 16 pacienti cu un indice de masa corporala (IMC) în intervalul supraponderal sau obez. Fiecare participant a completat doua protocoale de laborator: unul cu un orar de masa devreme strict programat, iar celalalt cu exact aceleasi mese, fiecare programata cu aproximativ patru ore mai târziu în cursul zilei. În ultimele doua pâna la trei saptamâni înainte de a începe fiecare dintre protocoalele de laborator, participantii au mentinut orare fixe de somn si de veghe, iar în ultimele trei zile înainte de intrarea în laborator, au urmat cu strictete diete si orare de masa identice la domiciliu. În laborator, participantii si-au documentat în mod regulat foamea si apetitul, au furnizat frecvent mostre mici de sânge pe parcursul zilei si le-au fost masurate temperatura corpului si consumul de energie. Pentru a masura modul în care mâncatul târziu a afectat caile moleculare implicate în adipogeneza sau modul în care organismul stocheaza grasimea, anchetatorii au colectat biopsii ale tesutului adipos de la un subgrup de participanti în timpul testelor de laborator atât în protocoalele de alimentatie devreme, cât si în cele de mâncat târziu, pentru a permite compararea tiparelor de expresie genetica/nivelurile dintre aceste doua conditii alimentare. Ce spune studiul despre mâncatul târziu? Rezultatele au aratat ca mâncatul mai târziu a avut efecte profunde asupra foamei si a hormonilor care regleaza apetitul, leptina si grelina, care ne influenteaza dorinta de a mânca. Mai exact, nivelurile de leptina, care semnaleaza satietatea, au fost scazute pe parcursul celor 24 de ore în starea de mâncat târziu, comparativ cu conditiile de alimentatie devreme. Când participantii au mâncat mai târziu, au ars calorii într-un ritm mai lent si au manifestat expresia genei de tesut adipos catre cresterea adipogenezei si scaderea lipolizei, care favorizeaza cresterea grasimilor. În special, aceste descoperiri arata mecanismele fiziologice si moleculare convergente care stau la baza corelatiei dintre mesele târzii si riscul crescut de obezitate. Vujović explica ca aceste descoperiri nu numai ca sunt în concordanta cu multe alte cercetari care sugereaza ca mâncatul mai târziu poate creste probabilitatea de a dezvolta obezitate, dar ele arunca o noua lumina asupra modului în care s-ar putea întâmpla acest lucru. Cum ar putea fi îmbunatatit studiul? Folosind un studiu randomizat încrucisat si controlând în mod strict factorii comportamentali si de mediu, cum ar fi activitatea fizica, postura, somnul si expunerea la lumina, cercetatorii au reusit sa detecteze modificari ale diferitelor sisteme de control implicate în echilibrul energetic, un marker al modului în care corpul nostru utilizeaza hrana pe care o consumam. În studiile viitoare, echipa lui Scheer îsi propune sa recruteze mai multe femei pentru a duce gradul de generalizare a constatarilor catre o populatie mai larga. În timp ce aceasta cohorta de studiu a inclus un numar limitat de participante de sex feminin, studiul a fost creat pentru a lua în calcul si faza menstruala, reducând erorile, dar facând recrutarea femeilor mai dificila. În continuare, Scheer si Vujović sunt, de asemenea, interesati sa înteleaga mai bine efectele relatiei dintre ora mesei si ora de culcare asupra echilibrului energetic, scrie Medical Xpress.
