PNL trebuie sa aleaga acum între a lua locul PSD, adica a se bate pe acelasi electorat cu pesedistii, si a trece de partea noii generatii pentru care PNL si PSD sunt optiuni vetuste, fara viitor. Ambele optiuni sunt extrem de riscante si de greu de digerat, dar nu cred ca au încotro. Daca n-o fac acum, în câtiva ani, probabil dupa 2024, vom vorbi despre PNL cum vorbim azi despre PNTCD. Chiar daca te plictisesc deja stirile de pe frontul Cîtu contra Orban, lupta asta pentru suprematie în PNL e mult mai importanta decât ti-ai putea imagina în acest moment. Pentru ca, spre deosebire de celelalte trei principale partide de pe scena politica interna, PSD, USRPLUS si AUR (UDMR e din alta poveste), PNL se afla în acest moment în faza în care trebuie sa decida daca vrea sa mai existe sau nu. Par cuvinte mari, dar hai sa vedem despre ce vorbim. PNL e singurul partid istoric care a supravietuit ultimilor 30 de ani de post-comunism si, pentru multi dintre liberali, asta nu e doar un motiv de mândrie, ci si o sursa de optimism: istoria ne-a confirmat, suntem cea mai solida constructie politica româneasca. Big Time, cum ar zice Alina Gorghiu. Dar apelul la trecut ca o forma de validare poate ascunde, în fapt, o mare slabiciune. Dupa parerea mea, PNL exista si rezista de peste 30 de ani nu datorita istoriei lui (si PNTCD se lauda cu asta si acum e doar istorie), ci în cea mai mare masura gratie fortei si andurantei miscarii fondate de Ion Iliescu în 1990, care azi poarta numele de PSD. Sau PeeSeeDee, ca sa vorbim pe limba lui Iohannis. Fie ca ne place sau nu, Ion Iliescu a fost cel mai competent politician (nu si moral, ca nu asta e în discutie aici) pe care l-a avut România în ultimii treizeci de ani, iar PSD-ul de azi, partidul care-i duce mostenirea mai departe, e în continuare cea mai puternica piesa din peisajul politic autohton. Dar mereu rupta în doua, România nu putea rezista fara ca acestei forte imense sa i se opuna o miscare cât de cât comparabila. De treizeci de ani, românii sunt fie cu PSD (sub diverse nume), fie împotriva lui. PSD a fost mereu reperul, iar PNL a fost mereu doar una dintre alternative. Uneori cu succes, alteori fara, dar niciodata Alternativa. Dar PNL are o calitate în plus fata de celelalte: adaptabilitatea. PSD si-a tot devorat adversarii, dar PNL e singurul care a rezistat pâna acum. Cum a reusit? Desi merita o discutie separata, un raspuns posibil e ca a avut lideri care au înteles ce reprezinta partidul, un debuseu pentru anti-pesedism, si s-au adaptat. Toti liderii PNL de pâna acum, Câmpeanu, Quintus, Stoica, Stolojan, Tariceanu, Antonescu sau Orban, au dus partidul mai departe gratie capacitatii lor de a se lipi la momentul potrivit pe trendul anti-PSD. Niciunul n-a fost atât de prost încât sa nu înteleaga ca românii care nu-s cu PSD nu sunt neaparat si liberali. De aia, când a fost nevoie, când emotia publica le-a cerut-o, au facut si compromisuri. Un exemplu: privita la rece, alianta USL a fost un succes pentru PNL, pentru ca cel mai mare adversar politic al PNL-ului de-atunci nu era PSD, ci Traian Basescu. Electoral vorbind, PNL s-a salvat atunci prin alianta cu PSD, oricât de nociv parea la vremea respectiva acest gest. Ambitia lui Basescu era sa-i sufle PNL-ului rolul de alternativa la PSD, iar fara alianta cu PSD (ca între doi vechi adversari care se unesc pentru a elimina un intrus), PNL probabil n-ar mai fi existat. Dar lucrurile s-au schimbat radical în ultimii ani. Puterea (mai putin, deocamdata, cea politica) e în mâinile unei noi generatii. Generatia Millennials, cum i se spune cel mai frecvent. Generatia care a votat la ultimele alegeri cu USRPLUS sau AUR. Generatia care nici nu prea întelege pe ce se bat de fapt PSD si PNL si în general, de ce ar face cineva vreo diferenta între ele. În sens larg, vorbim de o ruptura profund culturala. „PSD, PNL - aceeasi mizerie”, nu e doar o lozinca, e si deviza unei generatii. E despre trecut versus viitor. În aceste conditii, PNL e în situatia de a-si reevalua însasi ratiunea de a exista. Dupa parerea mea, PNL trebuie sa aleaga acum între a lua locul PSD, adica a se bate pe acelasi electorat cu pesedistii, si a trece de partea noii generatii pentru care PNL si PSD sunt optiuni vetuste, fara viitor. Ambele optiuni sunt extrem de riscante si de greu de digerat, dar nu cred ca au încotro. Daca n-o fac acum, în câtiva ani, probabil dupa 2024, vom vorbi despre PNL cum vorbim azi despre PNTCD. Din pacate, nici Cîtu, nici Orban nu par calificati sa scoata PNL din acest rahat în care istoria i-a bagat fara sa le ceara parerea.
