Ca efect al revizuirii Constitutiei din anul 2003, atributiile jurisdictionale detinute de Curtea de Conturi au fost redirectionate în acelasi an catre instantele de drept comun. Legea de revizuire prevedea ca ”litigiile rezultate din activitatea Curtii de Conturi urmeaza sa fie solutionate de instantele judecatoresti specializate”, iar pâna la constituirea respectivelor instante, asemenea litigii ”vor fi solutionate de catre instantele judecatoresti ordinare” (Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constitutiei României). Evident, deoarece Curtea de Conturi dispunea de un numar de aproape 200 judecatori financiari si grefieri, si acestia a trebuit sa fie transferati (cu bugetul aferent) la instantele judecatoresti ordinare. O ordonanta adoptata în regim de urgenta avea sa vina cu detalii privind ”numirea judecatorilor financiari inspectori si a judecatorilor financiari ca judecatori la instantele judecatoresti ordinare, potrivit optiunilor individuale, prin decret al Presedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, dupa examinarea situatiei fiecaruia” (http://arhiva.gov.ro/nota-de-fundamentare-o-u-g-nr-117-24-10-2003__l1a82823.html). Conform acesteia, ”procurorii financiari participa în continuare la judecarea cauzelor rezultate din activitatea Curtii de Conturi, urmând sa fie preluati de Ministerul Public odata cu reorganizarea Curtii de Conturi prin legea sa organica”. Preluarea procurorilor financiari ai Curtii de Conturi de catre Ministerul Public (în discutie intrând si cei care au îndeplinit functiile de procuror general financiar si procuror financiar inspector) s-a realizat efectiv doi ani mai târziu, dupa adoptarea OUG nr. 53/2005. Cu tot cu personalul auxiliar de specialitate, era vorba despre 102 posturi (https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idtâ64534). Reorganizarile de acest tip au avut la baza inclusiv ratiuni de natura celor legate de aderarea României la UE. Existenta unei Curti de Conturi puternica si independenta, ca institutie suprema de audit, constituia o importanta cerinta în acest sens. În UE, modelele de organizare si functionare a institutiilor supreme de audit sunt inspirate dupa sistemul francez/latin, cel anglo-saxon ori cel germanic. Însa, distinctia esentiala se face în functie de faptul daca respectivele institutii (regasite, între altele, sub denumiri precum Curte de Conturi sau Oficiu National de Audit) sunt organisme cu putere jurisdictionala sau organisme fara putere jurisdictionala. Chiar daca se stia ca functia jurisdictionala ofera institutiilor supreme de audit un bun instrument de identificare publica a responsabilitatilor personale si de sanctionare a celor care utilizeaza illegal banul public, România a optat pentru a doua varianta. Trebuie spus ca, în UE, regasim si astazi forma clasica a curtilor de conturi ce includ magistratura financiara. E vorba despre state precum Belgia, Franta, Grecia, Italia, Portugalia si Spania. Ba chiar, în cele doua state din urma, denumirea institutiei este ”Tribunal de Contas” si ”Tribunal de Cuentas”. Statutul special al acestora de instante jurisdictionale le confera dreptul ”sa initieze proceduri judiciare împotriva administratorilor de fonduri publice sau a contabililor care pot fi implicati în nereguli legate de cheltuieli si active publice” (https://op.europa.eu/webpub/eca/book-state-audit/ro/). Cu toate acestea, trebuie remarcat parcursul sinuos al acestei importante institutii din România – Curtea de Conturi, dat de modificarile importante de atributii, competente etc. care au avut loc în mai multe rânduri, în acest ultim interval de doua decenii. În esenta, evolutia institutiei a cunoscut o trecere de la un control “total”, preventiv si ulterior, când nu erau excluse nici misiunile asupra sectorului particular ori a tranzactiilor de privatizare (pâna în anul 1999), la auditul modern – de regularitate si performanta, bazat pe analiza zonelor de risc.
