Un iesean a cerut judecatorilor sa o dezmosteneasca pe sora sa. La 8 ani de la decesul ultimului dintre parinti, acesta a solicitat instantei sa constate ca este unicul mostenitor de pe urma acestora, iar sora sa este straina de mostenire. Codul Civil impune urmasilor un termen de un an pentru a-si exprima optiunea succesorala. Conform plângerii înaintate de Catalin B., sora sa a plecat în strainatate în 1991, stabilindu-se în Belgia. Ultima oara când a revenit în tara a fost în 1993, dupa care a mai tinut legatura doar sporadic, prin telefon, cu parintii. Tatal celor doi a decedat în 2011, iar mama, în 2015, Natasa B.J. neparticipând la niciuna dintre înmormântari. Singurul care îsi exprimase optiunea succesorala fusese Catalin B., care acceptase tacit mostenirea dupa decesul tatalui, prin luarea în posesie a mostenirii si expres mostenirea dupa mama. Sora sa nu-si exprimase optiunea în niciunul dintre cazuri. Catalin B. a subliniat ca în ultimii 20 de ani de viata ai parintilor, el a fost singurul care a contribuit la ajutorarea acestora si tot el se ocupase de înmormântari. Aceste elemente justificau, în aprecierea lui Catalin B., pretentia de a fi singurul mostenitor al parintilor. Natasa B.J. nu s-a prezentat la proces, dar a depus o întâmpinare la cererea fratelui sau. Ea a aratat ca pastrase legatura cu familia ramasa în tara, telefonic sau prin internet. Dupa ce începuse sa câstige mai bine, trimisese bani parintilor. Când se întorsese în tara, fusese primita cu bratele deschise, iar ulterior fratele sau venise cu sotia la ea, în vacanta. Propriile probleme de sanatate o împiedicasera sa vina la înmormântarea parintilor. Dupa decesul mamei, îi propusese lui Catalin B. sa vânda apartamentul ramas, dar acesta refuzase. În aprecierea sa, discutiile pe marginea apartamentului din Alexandru cel Bun reprezentau o forma de acceptare tacita. Conform legii, pentru a putea mosteni, o persoana trebuie fie sa fi fost desemnata prin testament de catre cel decedat, fie sa-i fie ruda. În decurs de un an de la data deschiderii succesiunii, potentialul mostenitor poate accepta mostenirea sau poate renunta la ea. Acceptarea poate fi facuta expres, printr-un încris autentic sau sub semnatura privata, ori tacit, printr-un act care nu putea fi facut decât în calitate de mostenitor. Legea nu stabileste concret ce fel de act realizat de succesibil reprezinta manifestarea intentiei de a accepta mostenirea, aprecierea apartinând instantei. Magistratii Judecatoriei nu au avut la îndemâna multe detalii. Corespondenta prin SMS dintre cei doi frati nu era datata si nici nu mentiona exact despre ce succesiune era vorba, deci nu putea dovedi acceptarea tacita a mostenirii. Nici faptul ca Natasa B.J. trimisese bani acasa nu putea fi interpretat ca manifestând intentia de a-si mosteni parintii. Conform legii, depasirea termenului de un an pentru exprimarea optiunii succesorale nu împiedica repunerea în termen. Starea de sanatate poate reprezenta un motiv de repunere în termen, iar sora depusese la dosar numeroase acte medicale. Totusi, în aprecierea judecatorilor, ele nu acopereau întreaga perioada scursa de la decesul fiecaruia dintre parinti. Pentru acceptarea mostenirii nu este necesara prezenta fizica, ea putând fi facuta si prin corespondenta. „Fara a nega problemele medicale, instanta nu va putea retine acest motiv ca fiind o imposibilitate absoluta de prezentare la decesul parintilor acesteia si nici imposibilitatea de a face declaratie expresa de acceptare a mostenirii dupa parintii sai. Instanta retine ca reclamantul este singurul mostenitor acceptant al succesiunii si va constata calitatea de unic mostenitor a reclamantului B.C.”, au conchis magistratii Judecatoriei. Sentinta a fost contestata de Natasa B.J., dosarul intrând pe rolul Tribunalului.
