De la 1 ianuarie 2021, odata cu liberalizarea pietei de energie electrica si a pietei de gaze naturale, pretul energiei pentru consumatorii casnici nu mai este stabilit de catre Autoritatea Nationala de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), ci se formeaza liber, reflectând conditiile din piata. Liberalizarea pietei energiei a fost un ultim pas în procesul de liberalizare început în anii 2000 prin cresterea graduala a nivelului de deschidere a pietei de energie, proces finalizat în 2007 prin deschiderea integrala a pietei de energie electrica si de gaze naturale, proces care a continuat cu reglementarea cadrului privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii în România în 2009 si care s-a finalizat prin eliminarea preturilor reglementate în anul 2020. Procesul de liberalizare a pietei energiei din România se încadreaza în amplu proces de armonizare si liberalizarea pietei interne a energiei a Uniunii Europene început în anii î90, când s-au adoptat la nivel european masuri privind accesul la piata, transparenta si reglementarea, protectia consumatorilor, sprijinirea interconectarii si nivelurile adecvate de aprovizionare. În anii 1990, când majoritatea pietelor nationale ale electricitatii si gazelor naturale erau înca monopoluri, Uniunea Europeana si statele membre au decis sa deschida treptat aceste piete concurentei. Primele directive de liberalizare au fost adoptate în 1996 (electricitate) si 1998 (gaze). Ulterior au fost adoptate directive si regulamente prin care s-a urmarit - cel putin acesta a fost scopul - asigurarea unui grad mai ridicat de competitivitate, orientare catre client, flexibilitate si nediscriminare pe piata UE a energiei electrice, cu preturi de aprovizionare bazate pe piata. Procesul de liberalizare a pietei energiei a întâmpinat dificultati majore. Prima dificultate este politica. În majoritatea statelor membre ale UE, industria electricitatii este structurata în jurul monopolurilor nationale integrate pe verticala, adesea detinute de guvernele nationale sau regionale. Pentru a liberaliza, prin urmare, trebuie sa punem capat monopolurilor de productie si furnizare a energiei electrice si, în anumite tari, sa privatizam companiile nationale majore. A doua dificultate este de natura economica. Desi integrarea pietelor genereaza în medie un surplusul total, eliminarea barierelor creeaza automat câstigatori (consumatorii din tarile în care preturile erau ridicate înainte de integrare, care acum pot plati mai putin, producatorii din tarile în care preturile erau scazute înainte de integrare, care acum pot accesa piete noi) si pierzatorii (producatorii din tarile cu preturi ridicate care acum se confrunta cu o concurenta crescuta si consumatorii din tarile cu preturi mici care încep sa creasca). Liberalizarea pietei energiei presupune o schimbare fundamentala a cadrului legal si care de cele mai multe ori presupune o dereglementare. În majoritatea tarilor, liberalizarea a presupus eliminarea drepturilor monopolurilor, drepturi care acordau furnizorilor de energie protectie împotriva concurentei. Schimbarea cadrului de reglementare are un dublu scop. În primul rând, presupune adoptarea unor masuri pentru a asigura concurenta pe pietele liberalizate (de energie). În acest sens, reglementarea constituie un tip de legislatie concurentiala specifica sectorului, adaptata pentru a îndeplini caracteristicile economice si tehnice ale diferitelor piete de energie. În al doilea rând, cadrul de reglementare trebuie sa tina cont de importanta fundamentala a aprovizionarii sigure si fiabile cu energie a tuturor consumatorilor. Astfel, cadrul de reglementare nu poate lasa aprovizionarea cu energie exclusiv în baza cererii si a ofertei, ci trebuie sa prevada standarde specifice privind serviciile de interes general si securitatea aprovizionarii. Procesul de liberalizare constituie o schimbare ampla a întregului sector energetic si prezinta provocari si riscuri semnificative. Liberalizarea pietelor poate crea contextul perfect pentru adoptarea de catre participanti (producatori, transportatori, furnizori, consumatori) a unui comportament oportunist. Acest lucru genereaza necesitatea implementarii de politici de sustinere a celor care pierd si adoptarea unei legislatii si adoptarea de decizii administrative pentru restrictionat în mod adecvat a comportamentului oportunist. Adoptarea unor masuri neadecvate poate conduce la o criza pe piata energetica fie generata de o crestere ampla a preturilor pentru consumatori, fapt care poate conduce la ample miscari sociale, fie de scadere semnificativa a ofertei si/sau falimentul companiilor din domeniu. Un exemplu de criza generat de liberalizarea pietei este criza electricitatii care a afectat California în 2000 si care a constat într-un deficit major de furnizare a energiei electrice cauzat de manipulari ale preturilor de tranzactionare pe piata angro de energie si a plafonarii preturilor energiei electrice cu amanuntul. Alin Andries este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
