Note pe marginea unei dezbateri ideologice. În drum spre Biblioteca Centrala Universitara „Mihai Eminescu”, unde avea sa se desfasoare dezbaterea organizata de Ziarul de Iasi, între viziunea liberala prezentata de filosoful Andrei Cornea si viziunea conservatoare sustinuta de publicistul Sever Voinescu, ma gândeam într-o doara de ce astfel de confruntari ideologice au loc doar între intelectuali, personalitati marcante ale culturii si vietii publice, dar absolut inexistente între politicieni. Cum e posibil ca într-o tara membra UE si NATO, cu democratie pretins consolidata, sa nu vedem nici macar în campaniile electorale astfel de dezbateri pe marginea unor idei, programe politice, proiecte de politici publice articulate ideologic? Oare cum ar arata o dezbatere între liderii partidelor parlamentare de la noi: Nicolae Ciuca (PNL), Marcel Ciolacu (PSD), Catalin Drula (USR), Kelemen Hunor (UDMR), George Simion (AUR)? Oamenii nu mai sunt interesati de politica, încrederea în institutiile publice (Presedintie, Parlament, Guvern, partide politice) este la cote reduse, participarea la vot consta în mobilizarea membrilor de partid, simpatizantilor si a tuturor celor care formeaza asa-zisul nucleu dur al partidelor (baza politica si electorala). În anul 2024 vom avea toate tipurile de alegeri (europarlamentare, locale, generale, prezidentiale), dar senzatia este ca politicienii nu sunt interesati de perspectiva atâtor competitii electorale, pare ca zarurile sunt aruncate, combinatiile sunt facute, câstigatorii prefigurati, mai lipseste validarea prin vot a celor putin care se vor prezenta la sectiile de votare. Avem democratie, dar mai degraba „de vitrina”, partide fara ideologii, politicieni cu apetit scazut pentru competitie, cetateni dezamagiti de toti si de toate. De la cursul de Doctrine politice cu profesorul emerit Anton Carpinschi, am retinut ca fundamentale liberalismului (clasic) sunt liberatea de expresie, de gândire si asociere, individualismul concurential, garantarea proprietatii private, piata libera (laissez-faire), stat minimal, pluripartidism si parlamentarism; pilonii doctrinei conservatoare sunt libertatea individuala, statul minimal, dar puternic, respectul pentru traditie si experienta lucrului bine facut, repudierea schimbarii de dragul schimbarii, prezervarea binelui prezent fata de binele promis, preferinta pentru ceea ce este familiar în raport cu necunoscutul. Dar ce mai înseamna liberalismul astazi, când ideile sale au fost adoptate si de socialisti, social-liberali, progresisti, dar si de catre cei care îsi spun „populari”? Unde mai gasim astazi partide politice animate de conservatorismul anglo-saxon din operele unor filosofi ca Edmund Burke sau Michael Oakeshott? La confruntarea dintre Andrei Cornea si Sever Voinescu, moderata de Alexandru Lazescu (ZdI), au fost propuse trei paliere de discutie: (1) familia si casatoria, (2) educatia sexuala si egalitatea de gen, (3) suveranism vs. federalism în Uniunea Europeana. Ambii protagonisti au plecat de la ideea potrivit careia cu totii suntem produsul libertatii, ca societatea merge înainte, iar progresul civilizatiei nu poate fi oprit. Publicistul Sever Voinescu a pledat pentru a cauta fundamentele schimbarii la origini (esente), chiar de la Revolutia Franceza de la 1789, sursa „multor nenorociri” care s-au abatut peste oameni. Filosoful Andrei Cornea, numindu-l „esentialist” pe preopinentul sau, fara sa nege ororile iacobinismului si toate celelalte care au urmat, a adus în atentia celor prezenti si binefacerile aduse de Liberté, égalité, fraternité, de Epoca Luminilor si toate prefacerile sociopolitice, economice si tehnice care au accelerat modernizarea societatilor europene. Pe scurt, suntem ceea ce suntem astazi si datorita libertatii descatusate de Revolutia de la 1789. Tema familiei (familia traditionala vs. familia contemporana) a fost analizata prin raportare la cea a casatoriei (casatoria heterosexuala vs. casatoria homosexuala). Sever Voinescu a tinut sa precizeze ca institutia familiei/ casatoriei a ramas neschimbata timp de mii de ani, fiind pusa în discutie de pe la jumatatea secolului XX, considerând ca trebuie sa ramâna asa cum a fost si, totodata, fiind de acord cu legiferarea parteneriatului civil între persoanele de acelasi sex pentru a rezolva anumite probleme patrimoniale (menajul, gestionarea bunurilor comune, mostenirea etc.). Filosoful Andrei Cornea a fost de parere ca si institutia casatoriei a suferit modificari, în America de Nord si multe tari europene fiind legiferata casatoria între persoanele de acelasi sex. Familia a devenit un „construct social” care evolueaza odata cu dinamica valorilor, conceptiilor, stilurilor de viata ale tinerilor, sub impactul schimbarilor din societatea contemporana, în varii domenii: educatie, munca, petrecerea timpului liber. Astazi coabiteaza mai multe tipuri de familii: familia traditionala (mama, tata si copii), familia monoparentala (un parinte si unul sau mai multi copii), familia rezultata din casatoria persoanelor de acelasi sex (eventual cu copii adoptati), familia largita (bunici, parinti, copii), uniunile consensuale sau parteneriatele civile care în multe tari sunt asimilate familiei. În dezbatere s-a facut referire si la „referendumul pentru familie” din 2018 considerat o idee proasta care a tulburat inutil societatea româneasca. Spre final am ramas cu ideea ca ambii gânditori sunt de acord cu legiferarea partneriatului civil între persoanele de acelasi sex, Andrei Cornea având o deschidere si spre casatoria homosexuala, pe când Sever Voinescu ramâne ferm pe pozitiile prezervarii familiei traditionale, având la baza casatoria liber consimtita dintre un barbat si o femeie. În materie de sexualitate, societatea românesca a ramas conservatoare, pudibonda si ipocrita - crede Andrei Cornea. Pe aceeasi line, adauga ca foarte multi parinti, din diverse motive, prefera sa lase copiii sa descopere sexualitatea pe cont propriu cu toate consecintele care decurg de aici, inclusiv maternitatea la mamele adolescente, transmiterea unor boli pe cale sexuala. Desi scoala româneasca are mari probleme în momentul de fata, Cornea pledeaza pentru introducerea educatiei sexuale, cu toate ca sunt biserici ofensate de o astfel de masura si „decât sa nu se faca nimic, mai degraba sa se faca ceva”. Sever Voinescu considera ca „educatia sexuala trebuie facuta în familie, având banuiala ca multe dintre mamele minore nu frecventeaza scoala si provin dintr-o anumita cultura”. Totodata, Voinescu insista asupra faptului ca, prin introducerea educatiei sexuale în scoli înca de la vârste fragede, exista riscul injectarii ideologice a copiilor cu idei care propun eliminarea termenilor de „mama” si „tata” si introducerea celui de „partener de cuplu”, încurajeaza schimbarea de sex a copiilor, adoptia copiilor de catre cuplurile homosexuale. Ideea ca orele de educatie sexuala ar putea fi tinute de activistii din ONG-uri, în defavoarea profesorilor specializati, este respinsa de ambii protagonisti ai dezbaterii. În sfârsit, la tema „suveranism vs. federalism în UE”, s-a degajat un consens în jurul ideii cum ca Uniunea Europeana este o constructie politica, administrativa, economica si de securitate colectiva formidabila, care a adus pacea pe batrânul continent si atâtea beneficii tarilor membre. În afara de Marea Unire de la 1 decembrie 1918, aderarea la structurile euro-atlantice (NATO si UE) este cel mai bun lucru întâmplat României în toata istoria sa, ca cei care cred ca ne este mai bine în afara UE si NATO sunt „nebuni, nu prosti”. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
