A fost jalnic efortul televiziunilor zise „de stiri” de a ne tot prezenta variante de guvern, încercând sa ne induca ideea ca e vorba de o chestiune foarte importanta. În realitate, la parlament se mima un exercitiu democratic, dar se mima cu mult aplomb, semn ca e vorba de o practica bine asimilata. Marturisesc ca, stiindu-ma incapabil de asemenea „performante”, încerc un sentiment de admiratie fata de cei care îsi mascheaza, prin vorbe goale, vidul gândirii si care mimeaza preocupari înalte, puse toate în slujba binelui tarii. Acesti indivizi sunt maleabili, se adapteaza oricarei situatii, reneaga astazi ceea ce au sustinut – cu înflacarare – ieri, au un limbaj rudimentar fapt care nu-i împiedica sa iasa în public, sunt în goana permanenta dupa posturi profitabile, n-au nici o jena în a se lauda cu titluri academice pe care le-au obtinut prin frauda. Si, poate lucrul cel mai grav, continua sa se afle la vârful puterii în apatia generala. Pe cine oare a interesat mascarada audierii în comisii a noilor ministri? Ce reprezinta pentru marea masa a românilor aceste nume, unele vechi, scoase de la naftalina, altele necunoscute? Absolut nimic. A fost jalnic efortul televiziunilor zise „de stiri” de a ne tot prezenta variante de guvern, încercând sa ne induca ideea ca e vorba de o chestiune foarte importanta. În realitate, la parlament se mima un exercitiu democratic, dar se mima cu mult aplomb, semn ca e vorba de o practica bine asimilata. Singurii care si-au jucat corect rolul au fost parlamentarii USR, prea putini însa ca sa fie o contrapondere reala. Biografia noului prim-ministru e învaluita în mister. Nu se stie ce a facut Ciolacu în tinerete, nu se stie daca a lucrat undeva. Are certificat de revolutionar ceea ce e o gluma proasta. Studiile sale sunt si ele înecate în ceata, datele care au aparut sunt contradictorii. Declara ca stapâneste engleza si franceza, dar nimeni nu l-a auzit rostind vreun cuvânt în aceste limbi. În mod evident însa are o smecherie înnascuta si o remarcabila capacitate de adaptare. E arogant, se face ca nu aude când nu-i convin întrebarile ziaristilor. Programul sau de guvernare e populist si demagogic. Ar fi bine daca unele puncte din program s-ar realiza numai ca obiectivele propuse se bat cap în cap. Cea mai socanta formulare este cea cu „sclavii moderni ai Europei”. S-a spus ca PSD vrea sa-si apropie electoratul AUR, ceea ce e adevarat, numai ca discursul anti-european este împartasit de multi, pesedisti sau nu. Ciolacu stie asta si e posibil chiar ca si el sa gândeasca la fel. Ce spectacol lamentabil! Presedintele Iohannis care nu da mâna cu reprezentantii partidelor de opozitie veniti pentru consultari (formale): un gest de o badaranie incalificabila. Cine stie, poate considera ca opozitia e formata din „crizatori”, cuvântul (inventat) pe care l-a folosit când USR a trebuit sa plece de la guvernare. Si tot Iohannis i-a urat noului guvern sa fie „eficient si eficace”, de parca cele doua vocabule n-ar fi sinonime. E, în fine, aiuritor sa constati ca, dupa ce a tunat si a fulgerat împotriva PSD, Iohannis pune statul român la cheremul „partidului toxic”, si o face cu o seninatate incredibila. Sigur, ne putem ocupa fiecare de ale noastre si sa facem abstractie de aceasta viermuiala grotesca. Din pacate, nu putem ramâne indiferenti. Si cu siguranta ca exasperarea este cuvântul care rezuma ceea ce traim acum.
