De remarcat faptul ca atacul a fost declansat chiar în momentul în care era în curs o întâlnire a Consiliului de Securitate (a carei presedintie în exercitiu este asigurata de Rusia). Probabil ca nu este o întâmplare, Vladimir Putin apeleaza deseori la astfel de gesturi cu încarcatura simbolica. Motivatiile oferite de Vladimir Putin în interventia sa care anunta invazia, descrisa, interesant, doar ca „operatie militara speciala”, sunt doua: 1. apararea populatiei rusofone din regiunea Donbas; 2. „de-nazificarea” tarii (o tara a carui presedinte este evreu!) ceea ce semnalizeaza în fapt intentia de a îndeparta actuala guvernare si a o înlocui cu alta favorabila Moscovei. Mai semnalizeaza si intentia lui Putin de a declansa o represiune extinsa împotriva împotriva tuturor celor pe care doreste sa-i încadreze în aceasta categorie. Dimensiunea atacului, pe multiple directii, indica dorinta lui Vladimir Putin de a finaliza rapid operatiunile militare si de a prelua rapid controlul asupra tarii. Putem constata în acest moment un raspuns unitar pe frontul occidental, inclusiv din Asia (Australia, Japonia, Coreea de Sud). Mesajul principal fiind acela ca „Rusia este facuta responsibila pentru ceea ce se întâmpla acum”. Însa evolutiile pun serios sub semnul întrebarii eficacitatea impactului de a recurgere la declaratii, diplomatie si sanctiuni ca parte a reactiei în fata unor astfel de crize sau împotriva unor state ca Iranul sau Coreea de Nord. Fara nici un efect, din punctul de vedere al rezolvarii crizelor sau schimbarii comportamentului respectivelor state. Pâna acum Vladimir Putin a reusit sa marcheze succese pe teren, în Crimeea, Donbas, Siria, în ciuda criticilor, condamnarilor sau sanctiunilor occidentale. În fond, întrebarea esentiala este cea pusa într-un articol publicat recent în Foreign Affairs: „Ce se întâmpla daca totusi Rusia câstiga?”. Este clar ca se va ajunge la o noua cortina de fier în Europa, ca în perioada comunista, dar este neclar cum va arata arhitectura de securitate de pe continent într-un moment în care asistam la ceea ce Emmnuel Macron descrie drept „un moment de cotitura în istorie Europei”. De urmarit: Care este capacitatea reala de rezistenta militara a Ucrainei? Este realist sa fie avansata, asa cum am auzit în ultimele ore, ipoteza unui razboi de rezistenta (ca în Afganistan) în cazul în care tara este ocupata complet de catre Rusia? Ar putea fi luata în calcul, inclusiv din acest punct de vedere, (si ar mai conta?) livrarea de echipamente/ efecte militare Ucrainei (care pâna acum au fost refuzate, din dorinta de a nu-i irita pe rusi)? O componenta importanta a atacului este si partea de „cyberwar” în acord cu conceptia de „razboi hibrid” elaborata în 2013 sub coordonarea de generalului Valery Gherasimov. Poate fi vorba de atacuri care vizeaza website-uri guvernamentale, banci, alte institutii cheie - mizând în principal pe un sever impact psihologic, dar si de unele mult mai grave care paralizeaza infrastructuri critice (transport, energie etc). Astfel de atacuri ar putea viza nu doar Ucraina, ci si tari din NATO care sprijina Ucraina, inclusiv Statele Unite. Care va fi reactia Chinei? Beijingul spune pe de o parte despre respectarea „preocuparilor legitime de securitate ale tuturor partilor”, o formula care ia formal în consideratie si interesele Rusiei. În acelasi timp, China critica Statele Unite al caror comportament „ar fi inflamat situatia”. Având în vedere ca nu suntem în situatia unei interventii militare occidentale directe în Ucraina, posibilitatea unui atac în oglinda a Chinei în Taiwan nu pare neaparat probabila. Pentru Beijing o instabilitate globala de o asemenea proportie ar putea fi prea mult. Însa într-o situatie geopolitica atât de fluida, nimic nu poate fi exclus. O alta întrebare în acest context este daca în discutiile Putin - Xi Jinping de la Beijing, sau ulterior, liderul chinez a fost informat de catre Putin asupra intentiilor sale. În acest moment avem o condamnare generala din spatiul occidental, inclusiv din Japonia, Australia, Coreea de Sud. Este de urmarit cum vor reactiona tari din afara spatiului occidental pe care le vizeaza direct propaganda rusa. Lucrurile sunt previzibile în cazul Cubei sau Venezuelei. Mai putin clar este ce fel de reactii (sau lipsa de reactii) vor veni din alte parti: din Argentina sau Brazilia, de pilda. Care va fi impactul economic, de ambele parti? Sanctiunile nu vor avea efect asupra situatiei actuale, dar ar putea conta mai mult pe termen mediu si lung. Chestiunea energiei este importanta acum (deja pretul barilului de petrol a trecut de $100 si nu este exclusa o oprire/ micsorare semnificativa a livrarilor de gaze naturale rusesti) ,dar e de vazut si ce se va întâmpla în zona „tehnologiei”, luata în discutie în ceea ce priveste sanctiunile (de exemplu blocarea livrarilor de semiconductori - posibile daca Statele Unite, Coreea de Sud si Taiwanul actioneaza concertat). Însa Rusia poate reactiona oprind la rândul sau livrarile de metale rare. Impactul în Europa în privinta unui previzibil masiv flux de refugiati din Ucraina, între care majoritatea se vor îndrepta probabil catre Polonia, dar si catre România.
