O ampla reuniune încheiata recent la Londra si-a propus sa dea sperante celor care cred ca declinul civilizatiei occidentale nu este inevitabil, ca valorile si traditiile care i-au asigurat succesul în ultimele sute de ani pot fi salvate. În deschiderea celei mai aplaudate interventii de la recent încheiata Conferinta ARC 2023 (pe YouTube avea deja 440 de mii de vizionari dupa doar 4 zile), Konstantin Kisin, l-a citat pe Aleksandr Soljenitîn: „Taria sau slabiciunea unei societati depinde în mai mare masura de nivelul fortei sale spirituale decât de nivelul de dezvoltare economica. Daca o natiune si-a epuizat energia spirituala nu poate fi salvata de la colaps de cea mai perfecta structura guvernamentala sau de performanta sa economica. Un copac ale carui radacini sunt putrede nu poate sta în picioare”. Soljenitîn repeta un avertisment lansat înaintea sa de Andre Malraux, „secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc”, care facea în fond trimitere la riscul abandonarii dimensiunii spirituale si a valorilor care constituie osatura unei societati. Konstantin Kisin, care a imigrat în Marea Britanie din Rusia cu doua decenii în urma, este co-fondatorul unui podcast, Triggernometry, cu aproape 650 de mii de abonati. Iar Conferinta ARC („Alianta pentru o Cetatenie Responsabila”) a reunit la Londra pentru 3 zile 1500 de delegati, intelectuali, oameni de afaceri, politicieni, între care doi fosti premieri australieni si un fost speaker al Camerei Reprezentantilor din Statele Unite, preponderent conservatori cu o agenda având în centru combaterea declinismului si restabilirea încrederii în traditiile si valorile occidentale. ARC, care s-a nascut din colaborarea dintre baroneasa Phillipa Stroud, foarte influenta în cercurile conservatoare britanice, si profesorul canadian Jordan Peterson, extrem de antipatizat de stânga radicala, îsi propune sa încurajeze reconstructia fundatiilor civilizatiei occidentale grav avariate, din exterior, dar mai ales din interior, în ultimele decenii. „Apreciem în mod deosebit libertatea de constiinta, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire, libertatea de idei”, declara Philippa Stroud pentru cotidianul Telegraph. „Aceasta este mostenirea noastra greco-romana, alaturi de virtutile iudeo-crestine ale credintei, bunavointei, respectului, generozitatii si iertarii. Acestea sunt pilonii civilizatiei noastre. Importanta libertatilor individuale reprezinta baza unei societati sanatoase si înfloritoare.” Ori, se plânge ea, toate aceste repere civilizationale, de pilda importanta familiei, al carei avocat pasionat este, sunt sever erodate sub asaltul stângii neo-marxiste si sub privirea mai degraba nepasatoare a Partidului Conservator din Marea Britanie din care face parte. „În timp ce lucram la guvern la elaborarea de politici publice, am vrut sa spun într-un document ca pentru copii e important sa fie crescuti în contextul unei relatii de casatorie, stabile. A fost imposibil. Tot ce am putut obtine a fost ca ar trebui sa fie crescuti de ambii parinti naturali, nimic despre casatorie.” ARC este în esenta un demers de a reuni comunitatea conservatoare globala punând accentul pe suveranitate, responsabilitate personala, îndrazneala, antreprenoriat si credinta. Un mesaj complet opus celui asociat cu Forumul Economic Mondial de la Davos, initiat de Klaus Schwab, preocupat sa remodeleze lumea, „Marea Resetare”, sub bagheta elitelor globale. Este o conferinta cu un mesaj manifest anti-globalist pentru cei care sunt de „undeva”, nu de „nicaieri”, sublinia în interventia sa profesorul de sociologie Matthew Goodwin care în ultima sa carte „Values, Voice and Virtue: The New British Politics”, discuta despre felul în care elitele progresiste, cu valori foarte diferite de cele ale majoritatii conationalilor lor, au preluat controlul asupra practic tuturor institutiilor din stat. Sunt exemple la tot pasul. De pilda un avocat de extrema stânga, Attiq Malik, care prezideaza organismul consultativ oficial al Scotland Yard-ului, a fost filmat în timp ce instiga la scandari care îndemnau la eliminarea Israelului ca stat în timpul unui miting pro-palestinian. Nu cu mult timp în urma ideea de a organiza o astfel de conferinta, cu astfel de teme, având în centru ideea de salvare a civilizatiei occidentale, parea pentru multi, inclusiv la noi, ceva exotic. Dar cu doua razboaie în curs nu foarte departe de noi, cu temeri exprimate deschis privind posibilitatea extinderii cu unul la scara mondiala si cu atacurile concertate din exterior si mai ales din interior asupra valorilor occidentale fundamentale subiectul nu mai pare deloc exotic. Cum spunea Konstantin Kisin în interventia sa, nu mai suntem nici macar în situatia în care „barbarii” sunt la portile noastre, ei sunt deja înauntru. De altfel cine s-ar fi gândit, din nou cu doar putini ani în urma, ca vom ajunge sa vedem organizata la Universitatea Stanford o conferinta în care sa se discute ce se poate face pentru a salva libertatea academica? Acum, dupa ce am asistat la explozia de intoleranta agresiva, de antisemitism, de îndoctrinare neo-marxista, din campusurile marilor universitati americane, printre profesori si studenti deopotriva, e greu sa te mai îndoiesti ca subiectul nu este unul extrem de actual. Prezent si el la conferinta istoricul Niall Ferguson cita niste sondaje socante. Conform unuia dintre ele, comandat de Heterodox Academy, 59- dintre studentii din universitatile americane spun ca climatul de acolo îi împiedica sa-si exprime deschis opiniile, iar 62- dintre studenti spun ca evita chestiunile controversate de teama ca aceasta ar putea genera comentarii critice în discutiile ulterioare. Într-o alta cercetare, Universitatea Harvard a iesit pe ultimul loc în ceea ce priveste libertate de expresie din campusuri, dintr-un total de 248 de universitati americane. Dar poate si mai socant e un alt sondaj: 85- dintre studentii care se declara liberali (stânga americana) spun ca i-ar raporta la conducere pe profesorii care în opinia lor fac afirmatii ofensatoare, iar 76- ar face acelasi lucru daca ar fi vorba de colegii lor. Si, ca sa completam lista, într-un sondaj recent Harvard/Harris, 51- dintre americanii cu vârste cuprinse între 18 si 24 de ani considera ca oribilul masacru Hamas din 7 octombrie este justificat. Aceasta generatie va da liderii care vor conduce nu peste multa vreme America si celelalte tari occidentale. Si sa nu credem ca vom fi feriti de astfel de influente. Ele deja se fac simtite si la noi în spatiul universitar. Cu asemenea mentalitati, atitudini si valori ce sanse are Occidentul în confruntarea cu adversarii sai grupati în jurul cvartetului Rusia, China, Iran si Coreea de Nord. E greu sa fii optimist. Mai ales ca acestia par sa înteleaga mult mai bine importanta bataliei ideologice. În China, Xi Jinping vorbeste despre „câmpul de lupta fara fum” într-un text despre „munca politica militara”. Deloc surprinzator, China e tara în care acum 2500 de ani a aparut celebrul tratat de strategie, „Arta Razboiului”, atribuit lui Sun Tzu, în care un punct important este subminarea adversarului din interior si obtinerea victoriei daca se poate fara lupta. „Prabusirea unui regim începe întotdeauna pe tarâmul ideilor”, spune Xi. „Schimbarea modului în care oamenii gândesc este un proces pe termen lung. Odata ce liniile de front ale gândirii umane au fost strapunse, si alte linii defensive devin greu de aparat.” E foarte posibil ca aceasta filosofie sa fi stat si la baza unei sofisticate strategii de destabilizare a Occidentului, în special a Statelor Unite, elaborate de KGB în perioada Razboiului Rece. Într-o serie de conferinte Iuri Bezmenov, un agent KGB care a dezertat în Occident în 1970, explica strategia Uniunii Sovietice de subminare a Statelor Unite printr-o ampla operatiune de, ceea ce el a numit, „subversiune ideologica”. Într-un interviu din 1985, Iuri Bezmenov descrie un proces în patru pasi (demoralizare, destabilizare, criza, normalizare) în acest demers în care ideologia marxista este inoculata în cel putin trei generatii de studenti americani, fara a fi contestata sau contrabalansata de valorile de baza ale americanismului si patriotismului. Obiectivul fiind „demoralizarea” americanilor prin stimularea haosului în societate cu concursul esential al mass media si mediului academic. „Establishment-ul promite tot felul de lucruri minunate”, spune Bezmenov, „pentru a câstiga sprijinul oamenilor în vederea crearii unui guvern intruziv care sa controleze în tot mai mare masura în viata oamenilor”. În acest punct, mai adauga el, deja expunerea la informatii factuale evidente nu mai conteaza. „O persoana care a fost «demoralizata» este incapabila sa evalueze informatiile adevarate. Faptele nu-i spun nimic. Chiar daca îl coplesesc cu informatii, cu dovezi autentice, cu documente, cu fotografii, nimic nu conteaza. Va întelege realitatea abia când va fi prea târziu.” Desi e greu de spus în ce masura strategia KGB e responsabila pentru ceea ce vedem astazi în Statele Unite, este socant sa constati cât de mult se potriveste descrierea facuta de Iuri Bezmenov cu ceea ce întâmpla chiar în aceste zile în campusurile universitare, pe strazile oraselor, în redactiile publicatiilor si televiziunilor. Ce este sigur e ca ideile marxismului cultural ale Scolii de la Frankfurt au acaparat în buna masura spatiul academic din Occident dupa care s-au rostogolit în cel politic, în aparatul guvernamental, în mass media cu rezultatul vizibil de acum. Multi sunt sceptici în privinta posibilitatii de iesire din aceasta bucla vicioasa. De pilda, confirmând într-un fel profetiile lui Iuri Bezmenov, profesorul canadian Gad Saad scria recent într-o postare pe Twitter (X) ca desi este în general o persoana optimista nu e deloc sigur ca Occidentul îsi poate reveni din sinuciderea civilizationala pe mai multe fronturi. „Va fi o disparitie lunga si, în cele din urma, sângeroasa, iar Occidentul va fi prima societate din istoria cunoscuta care se va auto-imploda complet din cauza raptului sau ideologic parazitar. Este o tragedie greaca gargantuesca care va modela viitorul omenirii.” Reuniunea ARC de la Londra îsi propune sa contrazica astfel de predictii pesimiste emise într-o perioada de mari si periculoase tulburari globale care nu fac decât sa amplifice sentimentul general de anxietate. Urmeaza ca timpul si evolutiile din viitor sa confirme sau sa infirme aceste sperante.
