Între catastrofism iraţional şi optimism lucid

Daca ar fi dupa puterile mele, as vrea sa nu mai ramânem cu nimic din toate cele la care ne-a obligat pandemia; cum stiu ca nu se poate, doresc sa ramânem cu cât mai putin. Sa fie de domeniul amintirilor purtatul mastii, închiderea salilor de spectacol, a restaurantelor si cafenelelor, stadioanele fara public, limitarea convivialitatii la grupuri de doar câteva persoane etc. Ar fi sinucigas sa perseveram în scoala pe Zoom si în tele-munca. Trebuie sa ref (...)


Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi

Alte știri din Ziarul de Iasi