Mai mult ca sigur, pentru crearea Bancii Internationale de Colaborare Economica (BICE), în contextul anilor 1960, când România gravita economic în jurul URSS, existau suficiente argumente. Tocmai de aceea, URSS si unele state ”satelit” ale ei (Bulgaria, Ungaria, RDG, Mongolia, Polonia, Cehoslovacia), ”în scopul perfectionarii sistemului decontarilor si intensificarii influentei valutar-financiare asupra îndeplinirii obligatiilor reciproce” (https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/21114), au convenit asupra înfiintarii acesteia, ”gasindu-i” sediul la Moscova. Aplicarea Conventiei privind decontarile multilaterale în ruble transferabile si organizarea BICE, presupunea luarea în calcul al unui continut în aur al rublei transferabile fixat la 0,987412 grame aur pur. Între sarcinile majore ale BICE, stabilite de la început, le regasim pe urmatoarele: ”(i) creditarea operatiunilor de comert exterior si a altor operatiuni ale tarilor membre ale bancii; (ii) atragerea si pastrarea mijloacelor libere în ruble transferabile; (iii) atragerea aurului, valutelor liber convertibile si a altor valute de la tarile membre ale bancii si de la alte tari” (Idem). Din întreg capitalul statutar al BICE (trei sute milioane ruble transferabile), România a detinut de la început suma de 16 milioane ruble, dupa noi situându-se doar Mongolia, cu trei milioane ruble, în timp ce URSS detinea 116 milioane ruble. În ochii Moscovei, cu datele de atunci, se pare ca eram pusi pe acelasi cântar cu Bulgaria, de moment ce avea cam aceeasi pondere în capitalul mentionat, si ceva mai în spatele Ungariei, careia i s-a taiat o felie de 21 milioane ruble. Evident, de-a lungul timpului, BICE a acordat nenumarate credite - de decontare/revolving (pe termen scurt, pentru acoperirea necesarului de mijloace ale bancilor împuternicite în cazul cînd platile depaseau încasarile) ori cu termen fix de rambursare (mai lung) - pentru acoperirea necesarului de mijloace ale bancilor împuternicite. Astazi ne aflam în situatia în care din varii motive, Guvernul a promovat un proiect de Lege pentru denuntarea Conventiei privind decontarile multilaterale în ruble transferabile si organizarea BICE, îneheiata la Moscova, la 22 octombrie 1963, a Protocolului aferent (1990) de modificare a acesteia, precum si a Statutului bancii (https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2022/05/LG-15.pdf). Când spunem ”varii motive”, la aproape sase decenii dupa ce România a ratificat Conventia respectiva (prin Decretul nr.132 din 23 martie 1964), avem în vedere inclusiv evolutia situatiei din zona noastra, la nivel politico-economic (ba, chiar, de ce nu, si militar). Din Expunerea de motive a acestui act normativ (https://www.ces.ro/newlib/PDF/proiecte/2022/Lege-denuntare-Conventie.pdf) aflam ca nivelul capitalului subscris total al BICE a ajuns la 400 mil. €, din care capitalul subscris varsat este de 200 mil. €. Capitalul subscris varsat de România depaseste 14 mil. €, egalat fiind de cel subscris nevarsat. Functia de depozitar al Conventiei este îndeplinita de nimeni altcineva decât Ministerul Afacerilor Externe al Federatiei Ruse. Pâna sa ajungem la o lege valida în privinta aratata, a fost necesar si ca Presedintele României sa aprobe un memorandum prin care sa propuna ”demararea procedurii interne necesare denuntarii Conventiei privind organizarea si activitatea BICE si coordonarea cu Polonia, Cehia, Slovacia si Bulgaria, în scopul asigurarii unei iesiri simultane din BICE si al stabilirii unor modalitati similare de iesire, care sa asigure o protectie corespunzatoare a intereselor acestor state.” (Idem). Asa cum stau lucrurile, dupa preparativele de ordin juridic la care ne referim aici si scurgerea unei perioade de timp de la momentul notificarii necesare (minimum sase luni înaintea datei preconizate pentru retragerea din Conventie), iesirea efectiva din BICE nu pare a ridica probleme. Însa problemele devin cât se poate de complicate când e vorba sa vedem cu ce ne alegem la momentul iesirii. Analizele Executivului degaja doar pesimism. Mai mult, s-a mers din start pe ideea de pierdere, de moment ce se propune chiar în textul normativ ca ”eventualele cheltuieli ocazionate de retragerea din actionariatul BICE, precum si cele privind asistenta tehnica si juridica sa fie asigurate din bugetul de stat (…).” (https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2022/05/LG-15.pdf). Deductia e facila. Accesul BICE la lichiditate (pentru martie a.c., necesarul se ridica la 175 mil. €), dupa anuntarea intentiei celor cinci state-actionari din UE de a se retrage, dar si dupa blocarea conturilor de catre Clearstream, a devenit imposibil. Mai mult, nu este exclusa chiar insolventa, daca se are în vedere si ca ”Moody's a aliniat ratingul BICE cu cel al Guvernului Rusiei / negativ, considerând ca BICE va deveni în cele din urma detinuta si sustinuta aproape integral de Rusia, cu o participatie de 96,8-, iar detinatorii de obligatiuni BICE nu vor fi într-o pozitie mai buna decât detinatorii de datorii guvemamentale ruse.” (https://www.ces.ro/newlib/PDF/proiecte/2022/Lege-denuntare-Conventie.pdf). Asadar, aceasta perspectiva asupra situatiei activelor BICE, de-a dreptul întunecata, nu poate decât sa determine termeni dintre cei mai nefavorabili, în acceptiune financiara, pentru iesirea noastra din istoricul actionariat al BICE.
