Si celelalte doua carti ale Domnului Contevici (Dragostea si Securitatea, Ex Ponto, 2012 si Cerul nu e liber, aceeasi editura, 2014) sunt, de fapt, niste confesiuni. Autorul chiar ne spune la un moment dat ca a inventat putin, aproape deloc, doar atunci când lucrurile „nu mai tin minte cum s-au petrecut cu adevarat”. Sigur, confesiunea ne duce cu gândul la subiectivism si lirism, de multe ori la discurs liricoid, cum se întâmpla în multe cazuri. Nu e (...)
