Puiesc, de la o vreme încoace, „profetii”. Unde te-ntorci, mai ca nu dai peste nimic altceva decât lamentatii si îngrijorari, multe din ele hiperbolic amplificate, sumbre, cât mai sumbru îngrosate „prognoze”. Sa fie oare toate astea, corul când - aproape ca ai zice - „cobitor”, când deja jalnic, vreun simptom de îmbatrânire a lumii noastre pamântene, a unei umanitati care tocmai a trecut de la, se parea, inepuizabilul meliorism al progresului la un „reflux” (si revers) al acestuia, tot asa de contagios ca si ceea ce, precedându-l, l-a si generat pâna la urma? O ipoteza pe care cel putin viziunea (si ideologia?) ecologista pare sa o sustina destul de convingator, chiar daca nu în ochii oricui, desigur. Nu au si aparut multimiliardari, cu înclinari de voyants, grabiti sa pregatesca viitoarea (e)migratie, cosmica, de pe (atunci) abandonata Terra? Excentricitati? Poate da, poate nu. Sigur e ca, totusi, constientizarea a ceea ce aduce degradarea mediului, la scara planetara, nu mai poate fi ignorat, nici cosmetizat „linistitor”. Si asta dincolo de nu putine implicatii politice si contrainterese de business (e.g.: alte surse de energie, nepoluante), strategii economice ale „dezvoltarii durabile”, preferabila cresterii si consumului excesive, pozitii si optiuni care nu ramân, evident, nici ele fara replica. Lumea nu este uniforma, realitati, nevoi si ritmuri diferentiate îsi au rasfrângerile lor în ideologii si prioritati, în „priza” celor dintâi si imperativele celorlalte. În afara cercurilor, restrânse, ale specialistilor, temele realmente grave ale prezentului si viitorului omenirii ajung la noi, insii oarecare, obisnuiti, common people, mai cu seama prin mass-media, mult mai rar prin carti de idei, fata de acestea din urma diferenta esentiala fiind categoric cea de ordinul unei argumentatii „simplificate”, când nu de-a dreptul sumara, expeditiva. Nu sunt pline stirile si dezbaterile de „crize”? A mediului, a energiei, a sistemului de Sanatate, a Educatiei, crize politice si sociale: cea a sistemului de pensii: nu, nu „speciale”, ci celelalte, meritate, alimentara, anuntata ca iminenta… Bloomberg: „pregatiti-va de blackdown”. Razboaie climatice, „hibride”, informatice? Proliferante „tulpini” si „valuri” pandemice… Nu au devenit pixelii prea tenebrosi? Senzationalism, hiperbolism „devotat noua”, publicului? Si asta, dar nu numai: „laconism” TV - debaters - specialisti contradictorii - fakenews „virale” - conditii „optime” pentru confuzie, deruta, „conspirations”, „solzi”, „sterilitate” si, din plin, sosocizare, din pacate. Poate sa para aducerea în discutie a pandemiei oarecum laterala temei, dar ea, tocmai ea, abunda în improvizati „profeti”, predicatori, ca si în vulnerabili „experti”, mai curând autoproclamati astfel. Si „epidemia” parerologica, îngemanata cu statistica la zi, Covid, nevrozeaza „audienta” si înaspreste „restrictiile”, per ansamblu crescând profitul industriei farmaceutice si al „economiei” funerare. Un „context” cât se poate de prielnic erijarii unor pigmei vociferanti, ai politichiei, ai retelelor de like-uri apte sa „fabrice” partide si „lideri”, sporovaitoare „vedete”, cioclopedic „competente”, în mari si mereu disponibili „sfatuitori publici”, analisti si, de ce nu, chiar „profeti” si viitorologi, supradotati voyants, cum altfel decât de duzina. Nu e mai putin adevarat ca, totusi, dincolo de atâtea forme de impostura, destule semne arata realmente o întreaga globala conjunctura de criza: migratii fara precedent, degradari si vulnerabilitati planetare, tensiuni hegemonice, ideologii ademenitor intolerante ale „resetarii” si „transumanismului”, care, promitând sa „amelioreze” lumea, profita de profetiile sumbre (exodul ET) si roz (150 longevitate), lucrând de zor la… „dezradacinarea” omului si a lumii sale. Nicolae Cretu este profesor doctor în cadrul Facultatii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic si istoric literar
