Dupa scrutinul din primavara, cetatenii nu s-au speriat de instabilitate într-atât încât sa se întoarca în bratele partidelor consacrate, ci au perseverat în a vota grupari anti-establishment precum cea condusa de artistul Slavi Trifonov (ITN - „Exista un astfel de popor”). Bulgaria a fost, în cele peste trei decenii de la începutul tranzitiei postcomuniste, reperul nostru favorit în materie de comparatii, mai ales ca ambele tari s-au situat constant la coada plutonului est-european, în materie de performante economice si politice. La acest statut a contribuit si gradul destul de bun de cunoastere reciproca între cele doua societati, desi aici s-ar putea spune ca balanta este oarecum dezechilibrata de turism, fluxul de români care viziteaza ori se opresc în Bulgaria fiind mult mai mare (din pacate) decât cel în sens invers. Vecina noastra din sud traverseaza, de mai multe luni, o criza politica serioasa, incapacitatea fortelor politice de a colabora pentru formarea unui nou guvern fiind pe punctul de a duce la convocarea celui de-al treilea scrutin, în mai putin de sase luni. Trebuie mentionat faptul ca, din fericire, cabinetul interimar non-partizan condus de Stefan Yanev reuseste sa tina în functiune institutiile statului. Dar, asa cum stim din experienta româneasca, pentru o tara ce are de recuperat întârzieri si de eliminat blocaje, vointa politica este necesara, iar singura modalitate prin care ea se poate concretiza este majoritatea parlamentara. Alegatorii bulgari au transmis, în doua rânduri, un mesaj de neîncredere în partidele consacrate si în leadership-ul lor. Atât formatiunea de centru-dreapta a longevivului ex-premier Boiko Borisov (GERB 0 Cetatenii pentru Dezvoltarea Europeana a Bulgariei), cât si socialistii si-au vazut spulberate, de doua ori consecutiv, iluziile de a putea forma o majoritate guvernamentala. Si mai interesant este faptul ca, pentru ambele formatiuni, scorurile din iulie au fost mai proaste decât cele din aprilie. Asadar, dupa scrutinul din primavara, cetatenii nu s-au speriat de instabilitate într-atât încât sa se întoarca în bratele partidelor consacrate, ci au perseverat în a vota grupari anti-establishment precum cea condusa de artistul Slavi Trifonov (ITN - „Exista un astfel de popor”). În actualul legislativ de la Sofia exista înca doua grupari care, în teorie, ar putea colabora cu ITN pentru învestirea unui guvern alcatuit exclusiv din grupari noi, care ar mai avea nevoie de câteva voturi pentru atingerea majoritatii absolute. Dar, din câte se pare, domnul Trifonov nu pare dispus sa poarte negocieri de substanta, ci mai degraba sa-si pregateasca sustinatorii pentru noi alegeri. Foarte probabil, liderul ITN spera în repetarea dinamicii de la începutul verii, ceea ce i-ar oferi locul întâi si sansa unei majoritati stabile, într-o coalitie pe care sa o controleze fara probleme. Întrebarea este, însa, daca nu cumva se va ajunge la efectul contrar, cu acuzatii de neseriozitate la adresa ITN si cu reorientarea unor alegatori catre unul din cele doua rele cunoscute. Iar cel mai cunoscut este, indiscutabil, Boiko Borisov, figura dominanta a politicii bulgare din ultimii doisprezece ani si, pe cale de consecinta, tinta a numeroase acuzatii de coruptie si proasta guvernare. Vom vedea, curând, daca vecinii nostri din sud vor fi nevoiti sa mearga din nou la urne, în aceasta toamna. Pâna atunci, sa remarcam faptul ca România nu are experienta crizelor guvernamentale îndelungate, nici chiar atunci când formarea guvernului presupune negocieri dificile în conditii de echilibru politic (cazul guvernarilor de centru-dreapta). Apoi, chiar daca este dificil sa facem comparatii între performantele formatiunilor vechi si noi din cele doua tari, se poate remarca faptul ca în România partidele consacrate au rezistat mai bine, din perspectiva electorala. O comparatie între performanta celor doua formatiuni dominante în ultimii ani - PSD, respectiv GERB - ilustreaza rezilienta superioara a social-democratilor români, poate si datorita faptului ca schimbarile la vârf din acest partid au atenuat ostilitatea unor segmente importante din public (Liviu Dragnea este iesit din ecuatie, în timp ce Boiko Borisov continua sa-si domine partidul). În fine, indiferent de rezultatele negocierilor de la Sofia si de eventuala convocare a unor noi alegeri, putem observa ca linia anti-establishment - pentru unii, pe cale sa devina anti-sistem - asumata de Slavi Trifonov si ITN - nu are un corespondent real în România. Eforturi de acest tip au existat în anii trecuti în alte tari postcomuniste, cum ar fi Cehia sau Slovacia, dar încercarea de a include lupta anticoruptie într-un proiect populist nu a avut succes, în tara noastra. Poate si acesta este unul dintre motivele pentru care România are, astazi, un guvern, iar Bulgaria nu.
