Departe de a fi vazuta drept un triumf al statului de drept, inculparea lui Trump este perceputa de o parte considerabila a societatii americane, dar si în exterior ca un semn de slabiciune si de degradare institutionala, inclusiv a sistemului judiciar. Punerea sub acuzare a fostului presedinte american Donald Trump a provocat, firesc, mari valuri mediatice pe plan international, inclusiv la noi. Si, iar deloc surprinzator având în vedere ostilitatea din mass media occidentale (în mare parte de stânga) fata de Trump, a fost prezentata de catre acestea în general ca o victorie a statului de drept. „Miracolele se întâmpla”, se scria, cu satisfactie, într-un comentariu aparut în saptamânalul Der Spiegel. „Punerea sub acuzare a lui Donald Trump era asteptata de mult timp. Într-o democratie constitutionala, nimeni nu poate fi mai presus de lege.” Autorul adaugând ca Trump s-ar fi comportat ca si cum ar fi fost mai presus de lege, si-a folosit puterea de presedinte pentru a exercita presiuni asupra sistemului judiciar si pentru a manipula rezultatele alegerilor prezidentiale din 2020. În plus, mai spune el, „zgomotul pe care el si oamenii sai sunt atât de dornici sa-l produca tinde sa ascunda faptul ca majoritatea alegatorilor din SUA l-au judecat de mult timp pe Trump si comportamentul sau chiar si în absenta unui verdict din partea unei instante de judecata. Ei nu sunt interesati sa îl trimita înapoi la Casa Alba”. Numai ca e o judecata superficiala si evident colorata ideologic. La o privire mai atenta, lucrurile sunt mult mai nuantate. Pe de o parte în spatele lui Trump nu sunt doar o mâna de fanatici MAGA, ci zeci de milioane de americani. În ciuda atacurilor masive concertate din mass media si din partea cam a întregului establishment, inclusiv structuri de forta din stat, asa numitul „deep state”, care i-au fost împotriva, el a obtinut un scor electoral extrem de ridicat în 2017. Dupa cum si din perspectiva statului de drept sunt mari probleme. Trump este primul fost presedinte ajuns în aceasta situatie de când exista Statele Unite. Unii vor saluta probabil asta drept un triumf al democratiei. Altii, mai prudenti, nu neaparat dintre fanii lui Trump, au dorit sa observe ca e un motiv pentru care nu s-a întâmplat asta. În afara unei situatii de încalcare grava a legilor, bine documentata, un astfel de demers nu poate duce decât la tensiuni sociale si foarte probabil la actiuni în oglinda initiate de cealalta parte. S-a spus în câteva rânduri ca acum s-a trecut Rubiconul. La fel cum un procuror din Manhattan, unde Democratii obtin de regula peste 80 de procente din voturi, a declansat actiunea împotriva lui Trump, procurori din state dominate de Republicani ar putea gasi motive chiar mai consistente juridic sa-i puna, de pilda, în viitor sub acuzare pe Joe Biden, dupa ce îsi va termina mandatul, sau pe Hillary Clinton. O mare problema este aceea ca acuzatiile aduse lui Trump sunt extrem de subtiri. Si spun asta chiar unii comentatori din mass media, precum CNN sau The New York Times, aliniate cu arme si bagaje, politic si ideologic, în tabara Democrata. În cel mai bun caz, este vorba de o infractiune minora cu un termen de prescriptie deja expirat. Pe care procurorul Alvin Bragg, mergând pe o interpretare creativa a legii, încearca sa o transforme într-o acuzatie de finantare a campaniei electorale. Putem avea desigur justificate semne de întrebare privind moralitatea lui Trump, care s-a încurcat cu o vedeta porno (desi el neaga asta) într-o perioada în care Melania Trump era însarcinata, dar o plata catre aceasta pentru a evita o dezvaluire publica pe acest subiect nu este un delict din perspectiva finantarii campaniei electorale, care ar fi unul federal în cazul caruia nu ar opera prescriptia. Însa lui Bragg nu i-a fost greu sa nominalizeze un juriu progresist într-un oras ca New York-ul care sa valideze punerea sub acuzatie a lui Trump. Mai exista o alta problema majora în ceea ce priveste urmarirea penala a lui Trump. Pentru ca legea sa însemne ceva, nu numai ca trebuie sa fie aplicata, dar publicul trebuie sa creada ca este aplicata în mod impartial. O prima problema de credibilitate o are chiar procurorul Bragg. Tema centrala a campaniei sale în urma carei a fost ales a fost aceea ca va obtine condamnarea lui Trump. În al doilea rând au aparut în ultimii ani tot mai multe dovezi privind transformarea institutiilor statului în arme politice nu doar împotriva oponentilor, ci si împotriva criticilor incomozi. Iar cum cam toate institutiile federale sunt controlate de Democrati, în general cei vizati au fost din cealalta tabara. Sa ne amintim cum s-au facut presiuni asupra retelelor sociale pentru a bloca dezvaluirile privind laptopul lui Hunter Biden, fiul actualului presedinte, chiar spre finalul campaniei prezidentiale din 2020. La acea vreme peste 50 de fosti înalti membri din serviciile secrete sustineau într-o scrisoare, pentru a-l ajuta pe Biden, ca în acest caz „ar fi semne ale unei dezinformari rusesti”. „Analiza” care s-a dovedit ulterior complet nefondata. Mai nou, exact în ziua în care sustinea o depozitie în Congres privind dezvaluirile rezultate din TwitterFiles privind presiunile facute de catre FBI si alte agentii federale împotriva celor care exprimau „opinii neconforme” în perioada pandemiei, jurnalistul Matt Taibi a fost vizitat acasa de catre agentii IRS (ANAF-ul american). Prin contrast, în perioada mandatului Donald Trump, Hillary Clinton, de pilda, nu a fost acuzata pentru ca în mod evident ilegal îsi instalase acasa un server în care erau gazduite mesaje strict confidentiale. Aceasta perceptie privind administrarea partinitoare a justitiei, în principal împotriva lui Trump, este un lucru extrem de grav într-o democratie. Daca publicul american înceteaza vreodata sa mai creada în legitimitatea sistemului judiciar, atunci totul se prabuseste, deoarece respectul pentru autoritatea acestuia se evapora. Faptul ca o majoritate dintre americani, si nu doar Republicani, sunt de parere ca actiunea lui Bragg este motivata politica ar trebui sa-i îngrijoreze pe liderii Democrati si pe suporterii lor din mass media. Dar se pare ca acest lucru nu se întâmpla decât de o maniera sporadica. „Punerea sub acuzare a unui fost comandant-sef pentru acuzatii din cele mai putin convingatoare, încurajata de partizanatul unui oras cu o majoritate covârsitoare de culoare albastra dintr-un stat albastru (albastrul este culoarea Democratilor, rosul este cea a Republicanilor), arata ca America a trecut un prag”, crede saptamânalul britanic The Spectator. „America se confrunta cu perspectiva ca oficialii alesi sa devina oricând tinta procurorilor... Asistam la moartea unui spatiu public guvernat de altceva decât de furia partizana. Daca tot ceea ce îti determina vinovatia este daca porti o cravata rosie sau o cravata albastra, atunci calea spre succes trece prin colectarea cravatelor adversarilor tai încarcerati ca pe niste scalpuri însângerate.” S-au facut multe speculatii alimentate si de faptul ca urmatoarea înfatisare în instanta a lui Donald Trump va fi probabil programata pentru luna decembrie. Doar cu o luna sau doua înainte de data la care ar trebui sa înceapa alegerile pentru nominalizarea candidatului Republican la alegerile prezidentiale din 2024. Deci Donald Trump este pus sub acuzare pentru ceva ce a avut loc în 2016, într-un caz examinat deja de procurori federali care au decis sa îl abandoneze în doua rânduri, pentru ca sapte ani mai târziu un procuror Democrat sa-l redeschida. De unde si speculatiile ca de fapt asistam la un demers orchestrat chiar la vârful Partidului Democrat. Calculul ar fi acela ca prin victimizarea lui Donald Trump acesta ar câstiga fara probleme nominalizarea Republicana, lucru confirmat imediat de cresterea semnificativa a sprijinului pentru el printre alegatorii Republicani. Consecinta fiind eliminarea din competitie a principalului sau prezumptiv contracandidat, Ron DeSantis (care nu si-a anuntat deocamdata oficial intentia de a candida) de care Democratii se tem mult mai mult. Ei considera ca Trump va fi o victima sigura la alegerile din 2024 din cauza perceptiei sale negative printre alegatorii independenti. În acest moment pare un calcul corect. Mai ales ca lui Trump i se pregatesc si alte procese, în Georgia de pilda, care în teorie ar putea sa atârne mai greu la alegerile din 2024 decât cel de acum care este deja considerat de multi drept artificial, lipsit de substanta. Acesta este motivul pentru care National Review, o publicatie conservatoare, avertizeaza ca „alte cazuri care se anunta împotriva fostului presedinte reprezinta un pericol mult mai mare pentru el si fac ca nominalizarea sa în 2024 sa fie o idee teribila”. Vor tine seama de asta partizanii lui Trump care sunt intens emotional atasati de el riscând astfel sa piarda în confruntarea finala? În acest moment raspunsul e mai degraba negativ, dar multe lucruri se pot schimba totusi între timp. Sigur, sa utilizezi astfel de procedee manipulând politic sistemul judiciar, pare ceva surprinzator pentru multi dintre cei care nu îsi imagineaza ca se poate întâmpla asa ceva într-una din asa-numitele „democratii traditionale stabile”. Dar în lumea reala, dincolo de clisee, lucrurile arata diferit. Si în America si în Europa. De pilda Christine Lagarde, aflata în fruntea Bancii Centrale Europene, fost Director General FMI, a fost scoasa basma curata într-un proces în care fusese implicata în calitate de ministru de finante al lui Nicolas Sarkozy. Iar în cazul Ursulei von der Leyen, dupa ce a ajuns în fruntea Comisiei Europene, a fost stopata o investigatie în Bundestag legata de un contract major acordat companiei de consultanta McKinsey, la care fusese angajat unul dintre fii ei, în perioada în care ea era ministrul apararii. Un rezultat, probabil deloc luat în calcul peste Ocean, unde batalia politica interna pare sa aiba prioritate în dauna oricaror alte considerente, sunt costurile externe ale inculparii lui Trump, mai ales tinând cont de maniera în care s-a procedat. „Puteti crede ceea ce vreti despre fostul presedinte Donald Trump si despre motivatiile punerii sale sub acuzare”, scria într-o postare pe Twitter Nayib Bukele, presedintele Salvadorului. „Dar imaginati-va ca asta s-ar întâmpla în orice alta tara în care guvernul ar pune sub acuzare pe principalul candidat al opozitiei. Posibilitatea Statelor Unite de a folosi «democratia» ca instrument al politicii sale externe s-a terminat.” Este o reactie pe care cu siguranta o vom putea auzi si prin alte parti. Si desi abordarea cu care si-a început mandatul administratia Biden vorbind despre o confruntare mondiala între democratii si regimurile autocrate s-a dovedit între timp complet nerealista, impactul negativ va conta desigur. În plus, da apa la moara celor care pun nejustificat semnul egal între societatile occidentale, cu toate problemele lor, si regimurile brutale autocratice de la Beijing sau de la Moscova. Multi considera ca este un moment de cumpana pentru Statele Unite. Faliile din societate, oricum mari, se vor amplifica. Încrederea în institutii, mai ales în justitie, este în cadere libera. Iar impactul extern negativ nu este nici el neglijabil. Sigur, vor fi destui care vor emite opinii contrare, vor vorbi în continuare despre „cum nimeni nu este deasupra legii”. Dar, se întreaba Wall Street Journal, „ar fi fost intentat un astfel de caz împotriva oricarui alt inculpat care nu s-ar fi numit Donald Trump?”. „Este greu de evitat raspunsul negativ. În ce masura el va afectata candidatura domnului Trump în 2024 este greu de stiut. Poate ca întrebarea mai buna este cum va afecta perceptia publicului despre justitie.” Îngrijorator este si faptul ca ne aflam într-un moment critic în confruntarea geopolitica dintre Statele Unite si China, în care frontul anti-Occidental se consolideaza constant, în timp ce faliile interne din interiorul spatiului occidental, pe ambele maluri ale Atlanticului, se amplifica.
