„Pe turnurile bisaricilor mai înnalte a fiestecaruia cvartal se vor asaza ceasornice spre aratarea ceasurilor si a sferturilor”. Asa glasuia una din prevederile din anexa „Reglement munitipal pentru orasul Esii”, cuprinsa în „Reglementul Organic al Moldovei”, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1832. Adica exact acum 190 de ani. În 1832, în Iasi functionau trei orologii. Niciunul dintre ele nu mai exista azi. Cel mai vechi, primul din Tarile Române, a fost instalat în turnul Manastirii „Sf. Trei Ierarhi”, construit în 1638. Ceasul a rezistat cutremurelor si navalitorilor dinspre est, dar si secularizarii lui Cuza, care a pus lacat manastirii. Restaurarea complexului monahal începuta în 1882 a inclus demolarea turnului subrezit de vreme si trimiterea orologiului în Franta, pentru reparatii. Nu s-a mai întors de acolo. Ce s-a întâmplat cu celelalte? Câte orologii cu valoare de adevarat monument avem acum în Iasi, si care este povestea fiecaruia? „Undeva, sub asfaltul bulevardului Stefan cel Mare, în dreptul bisericii Trei Ierarhi, se mai afla urmele temeliilor turnului în care s-au auzit, pentru prima data în Tarile Române, bataile unui ceas public. Acest «Punct 0», lesne de reperat, s-ar fi cuvenit sa fie marcat în asfalt, pentru posteritate. Omul modern, a carui existenta sta în mult mai mare masura sub imperiul scurgerii dramatice a Timpului, divizat în unitati din ce în ce mai mici, ar poposi oricând în acest perimetru, cu reala emotie”. Fragmentul de mai sus îl scria, în 2008, regretatul istoric iesean Sorin Iftimi, rapus de Covid la finele anului trecut. Patru ani mai târziu, când a început amenajarea bulevardului ca pietonal, Sorin Iftimi a trimis propunerea Primariei. Pe atunci viceprimar, Mihai Chirica a confirmat primirea solicitarii, „în urma careia analizam posibilitatea marcarii în fata Bisericii «Trei Ierarhi» a faptului ca în zona a existat primul turn cu ceas”. Nici azi, locul respectiv nu este semnalat în vreun fel. Istoria vestitelor orologii iesene pare a ramâne astfel cuprinsa doar în documente cu circuit restrâns, departe de marele public. Istoria celui mai cunoscut ornic al orasului Dupa aproape un veac de la montarea primului ornic, cel de la «Trei ierarhi» din 1638, Iasul mai primeste unul. A fost pus în functiune în vremea lui Grigore Ghica II, în 1728, care a refacut zidurile Curtii Domnesti si a înaltat turnul Portii Mari, în vârful caruia a instalat ceasul. Dupa doar 25 de ani, orologiul a avut de înfruntat primul incendiu. Se pare ca ceasul a rezistat, pentru ca este mentionat inclusiv dupa incendiul devastator din 1880, desi nu e sigur ca era acelasi mecanism. Totusi, odata cu inaugurarea Palatului, în 1925, un mecanism nou a fost instalat de inginerul Horia Pascalovici, reprezentantul firmei din Hamburg care l-a construit. Dupa cum stim, orologiul bate sferturile de ora, iar la fix carillonul - un sistem de opt clopote instalat deasupra încaperii unde se afla mecanismul - este actionat printr-un tambur cu 69 de stifturi. Acordurile Horei Unirii rasuna pe parcursul a 42 de secunde si sunt urmate de bataile pentru ora. Noul orologiu a înfruntat ultimul razboi mondial, si poarta urma unui proiectil care a perforat cadrul ce sustine cele opt clopote. Însa, în vremea aceluiasi razboi, au disparut cele 25 de ceasuri aflate în diverse sali ale fostului Palat de Justitie, actionate sincron de ceasornicul din turn. Orologiul simbol al orasului a trecut printr-o revizie generala în 1984, unul dintre membrii echipei de atunci, inginerul Ion Cristea, fiind cel care are grija si azi de complicatul mecanism. El ne-a explicat în detaliu - si face asta pentru toti vizitatorii care urca în podul Palatului ca sa ajunga în turn - cum functioneaza totul: de la angrenaje si roti dintate, pâna la acele de pe cele trei cadrane ale ceasului, fiecare cu diametrul de 3,24 metri. Acestea sunt situate în dreptul încaperii unde se afla mecanismul. Greutatile de peste 100 kg care asigura forta motrice a ceasului sunt agatate în camera mai mica de dedesubt, iar clopotele pe care le auzim cântând sunt în mijlocul unei încaperi din vârful (etajul 4 al) turnului. Cu ajutorul unui motor, greutatile sunt ridicate automat la fiecare 12 ore pâna la o înaltime de 8 metri. Cel mai vechi orologiu din Iasi arata si azi ora exacta. Stiti unde este? Profesorul Ion Cristea se îngrijeste si de celalalt ceas vechi al orasului, cel instalat în clopotnita Bisericii Sfântul Spiridon, pe bulevardul Independentei. Aici a functionat al treilea orologiu, adus de la Viena, la începutul secolului al XIX-lea. La acea vreme a costat 945 de lei. Mecanismul aflat acum în turnul ce strajuieste bd. Independentei nu e cel original. Acesta a fost fabricat în Franta dupa 1852, an în care Armand-François Collin, mecanicul ceasornicar care si-a stantat numele pe mecanism, a cumparat firma constructoare de orologii Wagner, una dintre cele mai cunoscute din Franta. De remarcat ca numele lui Collin apare si pe clopotele ceasului din Catedrala Mitropolitana, montate în 1883, cu un an înainte ca orologierul sa se retraga din firma. În ciuda aspectului deplorabil al turnului clopotnita, ceasul ascuns într-o camaruta de sub clopote bate si azi ora si sfertul. Acesta este cel mai vechi orologiu functional din Iasi, tinut „în viata” de profesorul Ion Cristea - care vine din când în când sa potriveasca ora. Batrânul orologiu „obisnuieste” sa ramâna în urma, dar clopotele sale - aduse si ele de la Viena, în 1892 - continua sa bata la fiecare 15 minute. Primarul Iasului a promis în august restaurarea bisericii si a turnului cu fonduri europene, un contract de asociere între primarie si parohie fiind aprobat cu trei luni înainte în Consiliul Local. Batrânele ceasuri si-au facut implant cu noua tehnologie La mijlocul secolului al XIX-lea, si turnul Manastirii Barboi avea un ceas. Acesta s-a pierdut însa demult. Cel pe care îl vedem astazi, montat la sfârsitul anilor ’80, a fost readus la viata si automatizat de unul dintre ceasornicarii pasionati din Iasi, Adrian Rotariu, care a pus la punct si ceasul din Catedrala Mitropolitana. Cele doua orologii, de la Barboi si de la Mitropolie, se „întorc” singure, se regleaza singure prin gps, iar cel din catedrala îsi opreste bataile dupa ora 20. Recladita la sfârsitul secolului al XIX-lea, Biserica Lipoveneasca are si ea un ceas, în vârful celei mai înalte turle. Desi reparat la ultima renovare, acum 12 ani, ceasul care domina zona Podu-Ros se încapatâneasca sa nu functioneze: cele patru cadrane indica, fiecare, alta ora, ca si cum ar fi înghetat pe rând în timp. Gara fara ceas Ca vechime, urmeaza ceasul care s-a aflat cândva pe frontispiciul Garii mari. Îl vedem în fotografiile de epoca, dar astazi lipseste cu desavârsire. A disparut dupa al doilea Razboi Mondial, când cladirea garii a fost slutita cu un turn în care a fost montat un alt orologiu, cu patru cadrane. Grav avariat dupa cutremurul din 1977, turnul a fost îndepartat cu tot cu ceas, si acesta disparut. „Sucursala Regionala CF Iasi nu detine documente/ date despre ceasul si mecanismul care au functionat în fostul turn. Mentionam faptul ca în proiectul de renovare a cladirii administrative a SRCF Iasi nu a fost prevazuta reinstalarea unui ceas, însa pe viitor acest aspect va fi luat în considerare”, a precizat Societatea Nationala de Cai Ferate, la solicitarea Ziarului de Iasi. Trei cadrane si toate trei Mai aproape de vremurile noastre, Palatul Universitar a primit nu doar un ceas, dar si un termometru si un barometru. Ceasul, aflat deasupra intrarii principale, s-a oprit de ceva vreme. Când functiona, daca era liniste pe bd. Carol, se puteau auzi bataile de la fiecare ora. Instalat deasupra intrarii folosite în mod obisnuit în Universitate, termometrul arata mereu aproape 40 de grade. Caldura mare… Deasupra celeilalte intrari a Corpului A, parte a Universitatii Tehnice, putem vedea un disc care înlocuieste momentan barometrul. Mecanismul a disparut de mai mult timp, dar responsabili din Palatul Universitar ne-au spus ca se cauta în prezent solutii pentru restaurarea si punerea în functiune a tuturor celor trei - ceasul, termometrul si barometrul. Ceasuri noi pe cladiri vechi Un ceas în armonie cu arhitectura turnului unde este instalat este cel al Bisericii Armenesti. Mecanismul este unul nou, adus odata cu restaurarea lacasului, cu zece ani în urma. Nimeni din parohie nu stie sa fi existat un alt orologiu, desi turla cea mai înalta pastreaza pe toate cele patru laturi locuri pentru cadrane. Ceasul nou are un singur cadran, dar arata constant ora cu o abatere de câteva zeci de minute. Un ceas public putem vedea si în Piata Unirii. De fapt, aici sunt doua: unul pe esplanada, iar al doilea, pe frontonul Hotelului Traian. Si acesta este unul nou: fotografiile de epoca ne arata hotelul cu ceas, dar în imaginile din anii ’60-’70 îl vedem fara. Tot în anii ’70, mai precis dupa ultimul mare cutremur, a disparut si ceasul instalat pe frontonul Colegiului „Costache Negruzzi”. La seismul din ’77, s-a prabusit pe scarile din fata intrarii principale. Directorul institutiei, Camelia Gavrila, care preda la „Negruzzi” din 1988, ne-a povestit ca mecanismul greu de 500 kg nu doar ca s-a facut zob, dar a deteriorat serios si scarile. Si acestuia i s-a pierdut urma, nefiind montat pâna azi nici vechiul orologiu, nici un altul, nou. VEDETI SI: Orologiile din turnurile Iasului, întoarse si reglate prin GPS de pe telefon - AICI
