E putin probabil ca abordarile în cheie ideologica radical stângista a relatiilor internationale promovate de catre administratia Biden sa-i ofere avantaje în competitia geopolitica cu China si Rusia; dimpotriva. Un prieten mi-a adus aminte de o gluma în care un baietel îl întreaba îngrijorat pe tatal sau, în timp ce priveau amândoila casa lor care luase foc, ce se va întâmpla cu pasarelele care îsi aveau cuibul acolo. Acelasi sentiment de inadecvare, de fuga de realitate, îl ai atunci când afli ca, în propunerea de buget pentru Departamentul de Stat, administratia Biden solicita peste 86 de milioane de dolari pentru programe legate de „diversitate, echitate, incluziune si accesibilitate”, cunoscute sub acronimul DEI (mai nou DEIA), ca parte a efortului Casei Albe de a remodela întreaga birocratie federala în conformitate cu aceste principii, o emanatie a stângii radicale. DEI înseamna, în principiu, renuntarea la criteriile bazate pe competenta si egalitate de sanse sub stindardul luptei împotriva opresiunii albilor si a criteriilor care sa favorizeze în mod explicit, la numirile pe diferite pozitii sau la acordarea de subventii, persoanele de culoare, de alta etnie sau cele care îsi asuma una dintre zecile de identitati sexuale inventate în ultima vreme. În acest sens, prioritatile de lunga durata ale politicii externe ale Statelor Unite, cum ar fi promovarea drepturilor omului în acceptiune traditionala, au fost complet remodelate în acord cu principiile DEI. Departamentul de Stat a creat un Birou pentru Diversitate si Incluziune, a numit un ofiter sef pentru diversitate si incluziune si un reprezentant special pentru echitate rasiala si justitie si a lansat un „plan de actiune pentru echitate”. În timp ce ofiterilor din serviciile externe li se cere sa „promoveze” principiile DEI pentru a fi eligibili pentru promovare. În documentul justificativ pentru finantarea programelor de schimburi internationale, în total $222 milioane, se spune ca acestea trebuie sa „prezinte alternative pozitive la naratiunile si influenta chineza si rusa prin promovarea valorilor de diversitate, echitate, incluziune si accesibilitate, precum si a democratiei, drepturilor omului, participarii civice si transparentei, cu accent pe aspecte legate de tineri, tineri profesionisti, femei si populatii subreprezentate în mod traditional în programele de schimb international”. În timp ce administratia Biden pare extrem de preocupata de astfel de initiative culturale grandioase, care aduc aminte, destul de bine, de retorica propagandei sovietice din perioada Razboiului Rece, sub controlul unor comisari ideologici, mai pragmatice si mai eficiente, China si Rusia câstiga în mod semnificativ influenta în Orientul Mijlociu, în Africa sau America Latina. Mai mult, ca un bumerang, naratiunile mediatice din America sunt utilizate chiar împotriva sa prin exploatarea, de pilda, a unor teme intens vehiculate precum „rasismul institutional” care ar exista acolo sau discreditarea Constitutiei si celorlalte repere fundamentale care stau la baza formarii Statelor Unite. Acordul dintre Arabia Saudita si Iran marcheaza intrarea într-o noua realitate geopolitica în Orientul Mijlociu, scrie Wall Street Journal. Restabilirea relatiilor diplomatice între Teheran si Riad, anuntata la Beijing, dupa ani de apriga dusmanie între cele doua capitale, este o lovitura de imagine majora pentru China. Într-o regiune în care în mod traditional America juca un rol dominant, dar acum pierde mult din influenta în favoarea Beijingului si a Moscovei. În fapt au loc în regiune mutatii mai ample care implica Turcia, Israelul, regimul Bashar al-Assad din Siria, fata de care animozitatea principalelor guverne sunnite din regiune a scazut în intensitate. Care în mare parte au loc fara implicarea Statelor Unite, o ruptura brusca fata de ultimele decenii, subliniaza cotidianul american. „Afectat de razboaiele din Irak si Afganistan, Washingtonul se retrage din rolul sau dominant în regiune, creând îndoieli în rândul aliatilor de lunga durata cu privire la garantiile sale de securitate pe care le mai poate oferi.” E adevarat, rolul jucat în regiune în materie de securitate de America ramâne totusi unul important. O dovada este faptul ca practic simultan s-a anuntat ca fondul suveran de investitii saudit intentioneaza sa cumpere un numar mare de avioane Boeing, se vorbeste despre peste 100 de avioane, o comanda evaluata la $35 miliarde, pentru o noua companie aeriana nationala. În 2021, Arabia Saudita a declarat ca urmeaza sa lanseze o a doua companie aeriana nationala, ca parte a unui plan mai amplu de diversificare a economiei, în afara extractiei de petrol. Dorinta Riadului fiind aceea ca regatul sa devina un centru de afaceri global la concurenta cu Dubaiul si alte state din zona care au si ele companii aeriene de prestigiu international, ca Emirates sau Qatar Airlines. Numai ca, desi China nu are capacitatea de a juca un rol mai important în materie de securitate în regiune, a declarat Sanam Vakil, de la Chatham House, un think tank londonez, citat de Wall Street Journal, perfectarea acordului de restabilire a legaturilor diplomatice dintre Iran si Arabia Saudita „prefigureaza potentialul sau de a fi o alternativa atractiva la Washington”. Si poate nu e lipsit de interes nici faptul ca în scolile publice saudite a început sa se învete alaturi de engleza si limba chineza. Între timp, Moscova, care de altfel este activa si în regiunea Golfului, cu tranzactii importante de armament cu Arabia Saudita si cu companii rusesti implicate în enormele proiecte de investitii initiate de Mohamed bin Salman, printul de coroana saudit, câstiga teren masiv în Africa. De pilda Politico dezvaluie „Cum a reusit Moscova sa alunge Franta din Africa”. Trei tari africane, Burkina Faso, Mali si Republica Central Africana le-au cerut militarilor francezi prezenti acolo pentru a asigura protectie împotriva gruparilor teroriste sa plece, înlocuindu-i cu brigazile de mercenari Wagner. Si ar putea urma în curând Ciadul si Nigerul. (Va urma)
