George Popa, Bârlad: Bunicul meu are 68 de ani si are momente când urineaza cu dificultate, desi are des senzatia de a merge la baie, mai ales noaptea. Am mers cu el la medicul de familie, care nu ne-a dat niciun tratament, dar ne-a recomandat sa mergem la un urolog. Mi-as dori sa stiu ce pasi ar trebui sa urmam. Prof. Univ. Dr. Catalin Pricop, medic primar urolog, Disciplina Urologie UMF ”Gr. T. Popa”, Iasi: ”Primul pas pe care ar trebui sa îl faca bunicul dvs este sa ia o trimitere de la medicul de familie si sa se prezinte într-un serviciu de urologie. Apoi, pasii urmatori îi va stabili împreuna cu medicul sau curant. În ce priveste hiperplazia benigna de prostata, sau adenomul de prostata, acesta este rezultatul multiplicarii nemaligne a tesutului prostatei la barbatii de vârsta mijlocie si peste. Prostata este situata sub vezica urinara. Tubul care transporta urina din vezica urinara în uretra trece prin centrul prostatei iar atunci aceasta se mareste si începe sa blocheze fluxul de urina. La majoritatea barbatilor, prostata creste progresiv de-a lungul vietii, în timp provocând simptome urinare sau putând bloca semnificativ fluxul de urina. Nu este complet clar ce cauzeaza marirea prostatei. Se banuieste ca o cauza ar putea fi modificarea echilibrului hormonilor sexuali, odata cu înaintarea în vârsta. Exista si cercetatori care vorbesc si despre un risc genetic. Marirea prostatei cauzeaza rareori semne si simptome la barbatii cu vârsta sub 40 de ani. Aproximativ o treime dintre barbati prezinta simptome moderate pâna la vârsta de 60 de ani si aproximativ jumatate le prezinta pâna la vârsta de 80 de ani. Principalele simptome pe care le acuza pacientii sunt: nevoia frecventa si stringenta de a urina, cresterea frecventei urinarilor pe timpul noptii, dificultati/ezitare în a începe urinarea, flux urinar slab sau flux urinar cu întreruperi sau intermitent, senzatie de golire incompleta. Alte semne si simptome mai putin frecvente pot fi: infectii repetate de tract urinar, incapacitatea de a urina, mai rar prezenta de sânge în urina. De retinut ca marirea prostatei nu este în stricta corelatie cu intensitatea simptomelor. Sunt pacienti cu prostata de dimensiuni mici sau normale, potrivit vârstei, care au semne clinice foarte suparatoare precum si pacienti cu prostate voluminoase cu o suferinta redusa. Diagnosticul se stabileste în urma discutiei cu pacientul, examinarea fizica si dupa interpretarea analzelor de urina, de sânge si a testului PSA (antigenul prostatic specific). Se pot recomanda teste suplimentare pentru a confirma o prostata marita dar si pentru a exclude alte afectiuni. Aceste teste includ: - debitmetria (care apreciaza fluxul urinar); - reziduul vezical (cantitatea de urina care ramâne în vezica dupa mictiune, masurata ecografic); - urografia sau mai bine uroCT, daca pacientul prezinta si urinari cu sânge. La aceste investigatii se mai pot adauga ecografia transrectala, pentru a masura si evalua cât mai corect prostata. Ori de câte ori valorile PSA sunt modificate si/sau tuseul rectal ridica suspiciuni, se recomanda efectuarea punctiei prostatice (care poate clarifica într-o buna masura daca este vorba despre un cancer de prostata). Alegerea tratamentului depinde de reziduul vezical, de vârsta, starea generala de sanatate si de gradul de disconfort pe care îl experimenteaza pacientul, de felul cum raspunde la tratamentul medical si, într-o masura, de dimensiunea prostatei Medicamentele sunt recomandate pentru simptomele usoare pâna la moderate si au rol fie de a relaxa musculatura neteda la nivelul colului vezical si prostatei, facilitând urinarea, fie de a micsora prostata, în timp. Terapia minim invaziva sau chirurgicala poate fi recomandata daca simptomele sunt moderate pâna la severe, daca medicamentele nu au atenuat simptomele sau daca pacientul prezinta o obstructie a tractului urinar, pietre la vezica urinara, sânge în urina sau probleme cu rinichii. Exista mai multe tipuri de terapii minim invazive sau chirurgicale. Rezectia transuretrala a prostatei (TURP) are drept scop îndepartarea unei parti a prostatei eliminând, felie cu felie, tesut prostatic cu ajutorul unui instrument introdus pe uretra. Atunci când se apeleaza la incizia transuretrala a prostatei (TUIP), chirurgul face una sau doua incizii mici în prostata, facilitând trecerea urinei prin uretra. În ce priveste ablatia transuretrala cu ac (TUNA), aceasta se bazeaza pe unde radio care distrug excesul de tesut prostatic care blocheaza fluxul de urina. În sfârsit, terapia cu laser distruge sau îndeparteaza tesutul de prostata crescut ameliorând simptomele imediat si are un risc mai mic de efecte secundare decât chirurgia clasica. Tratamentul chirurgical clasic, asa numita „adenomectomie transvezicala”, este rar utilizata în zilele noastre fiind o interventie cu multiple riscuri, rezervata astazi doar pentru tumorile prostatice benigne de mari dimemnsiuni. Însa, decizia de tratament este întotdeauna una personalizata si se alege împreuna cu pacientul dupa ce avem o evaluare multidisciplinara corecta (interventia facându-se dupa un consult cardiologic si neurologic, mai ales pentru persoanele în vârsta, care prezinta comorbiditati)”.
