Prin semestrul I din anul universitar 1998/1999 am citit un anunt în holul Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi despre organizarea unui concurs pentru burse ERASMUS în universitati occidentale. Pentru studentii de la Sociologie-Politologie, concursul s-a tinut într-un amfiteatru din Corpul D al UAIC, unde ne-am reunit vreo câtiva studenti-candidati. Profesorul Vasile Miftode ne-a rugat sa scoatem niste coli albe A4 pe care sa prezentam o metoda de cercetare sociologica, în limba engleza sau franceza, dupa optiunea fiecaruia. Am fost unul dintre studentii care au obtinut o bursa de un semestru la Utrecht University din Olanda. Pe vremea aceea, ca sa ajungi la o universitate din Europa Occidentala, aveai nevoie de viza Schengen. Dupa primirea a invitatiilor oficiale, m-am deplasat cu trenul la Bucuresti, cu pasaportul proaspat emis, pentru a obtine mult dorita viza Schengen. Era iarna, frig si o coada de nedescris la Ambasada Regatului Tarilor de Jos în România. O zi am stat la rând, flamând si infrigurat pentru a obtine pasaportul cu viza respectiva. Degradanta experienta... Am efectuat deplasarea spre Olanda dupa terminarea mineriadei din ianuarie 1999. Pe drum alte experiente umilitoare: controale intempestive chiar si noaptea, verificari minutioase ale bagajelor, nopti nedormite pe autocar, mâncare putina. Dar toate au trecut... Am îndragit Olanda, o tara aproape perfecta, pentru studentul de la Sociologie, plecat din România ca de la balamuc. Aderarea la spatiul Schengen înseamna libertate totala de miscare pe teritoriul statelor semnatare ale Acordului. Practic, are loc ridicarea controalelor de la frontierele interne ale statelor membre Schengen concomitent cu crearea unei singure frontiere externe unde verificarile se desfasoara conform unui set de reguli precise în materie de vize, migratie, azil etc. În interiorul spatiului Schengen, controalele interne nu pot fi reintroduse decât din ratiuni de ordine publica si siguranta nationala, decizia fiind luata de fiecare stat membru confruntat cu astfel de probleme. Acordul Schengen a fost semnat la bordul navei “Princesse Marie-Astrid” aflat pe râul Moselle, lânga localitatea luxemburgheza Schengen (care a dat denumirea Acordului si ulterior a spatiului format din statele membre) aflata la granita cu Franta si Germania. Scopul Acordului între statele Uniunii Economice Benelux, al Republicii Federale Germania si al Republicii Franceze privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune era eliminarea controalelor la frontierele interne si armonizarea controalelor la frontierele externe. Procesul de evaluare a României pentru admiterea în spatiul Schengen a fost finalizat prin adoptarea, la data de 28 ianuarie 2011, a unui ultim raport tehnic. Urmatorul pas al României în cadrul procesului de evaluare Schengen era adoptarea Deciziei de eliminare a controalelor la frontierele interne, dupa care urma aderarea propriu-zisa la spatiul Schengen. Procedura de consultare a Parlamentului European pe marginea proiectului textului Deciziei a fost initiata în data de 12 noiembrie 2010, iar votul final pe marginea aderarii României si Bulgariei la spatiul Schengen a avut loc în data de 8 iunie 2011, acesta fiind unul pozitiv. În data de 9 iunie 2011, au fost adoptate Concluziile Consiliului cu privire la finalizarea procesului de evaluare a stadiului de pregatire a României si Bulgariei. Dupa aceasta etapa, Consiliul Uniunii Europene, în formatul Consiliului Justitie si Afaceri Interne (JAI), trebuia sa voteze cu unanimitate (exclusiv statele membre UE care participa la Schengen) proiectul de Decizie. Apoi, urma publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, intrarea în vigoare a Deciziei si în final aplicarea de catre România a acesteia. Initial, termenul asumat de autoritatile române pentru îndeplinirea acestui deziderat a fost luna martie 2011. În afara îndeplinirii criteriilor de ordin tehnic necesare eliminarii controalelor la frontierele interne ale României cu statele membre ale Acordului Schengen, partenerii europeni au invocat adesea necesitatea respectarii unor conditionalitati de ordin politic, cum ar fi reforma justitiei, lupta împotriva coruptiei, respectarea statului de drept. Toate aceste conditionalitati au fost reunite „simbolic” sub imperativul necesitatii adoptarii a doua rapoarte consecutive în cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV) pe Justitie trebuia sa certifice progresele României în domeniul asigurarii independentei justitiei si luptei împotriva coruptiei. Dosarul Schengen a reprezentat un esec al României în materie de politica externa. Primele „semnale” politice au fost receptionate de autoritatile române în vara anului 2010, când presedintele francez Nicolas Sarkozy si ministrul sau Pierre Lellouche au fost printre primii oficiali europeni care au afirmat posibilitatea amânarii aderarii tarii noastre pe fondul scandalului generat de repatrierea romilor proveniti din România. Tara noastra era acuzata de coruptie, în special la frontiere, de fluxuri ilegale de emigranti, pe când vecinilor de la sud de Dunare li se imputau eforturile modeste în lupta cu criminalitatea organizata care genera victime chiar printre oficialitatile de cel mai înalt rang. Pentru România si Bulgaria, „lovitura de gratie” a venit în toamna anului 2010 sub forma unei scrisori comune a ministrilor francez si german de interne catre Comsisia Europeana în care se aprecia ca aderarea Romaniei si Bulgariei la Schengen ar fi „prematura”, deoarece existau probleme serioase în legatura cu justitia si afacerile interne, cu coruptia si criminalitatea organizata. Acesta a fost momentul în care aderarea la Schengen a devenit legata de Mecanismul de Cooperare si Verificare, o conexare pe care Bucurestiul si Sofia au contestat-o în repetate rânduri pâna când (martie 2013) au fost nevoite sa se accepte aceasta conditionare politica în afara aquis-ului Schengen. România s-a angajat într-un efort politico-diplomatic de convingere a partenerilor europeni. Descinderile fortelor speciale în punctele de trecere a frontierei externe din primavarea anului 2012 asistate de institutiile anticoruptie pareau ca vor convinge statele membre Schengen sa reevalueze performantele României în materie de securitate a frontierei de rasarit. Franta îsi reevaluase pozitia dupa o vizita a premierului român Victor Ponta la Paris unde a avut o întrevedere cu presedintele Francois Hollande. Ramâneau doar Germania si Olanda pentru a fi convinse prin canalele diplomatice ramase disponibile. Când lucrurile pareau sa fi intrat pe un fagas normal, Olanda si Finlanda s-au pozitionat ferm pentru amânarea aderarii tarii noastre la Schengen. La Consiliul JAI de pe 7-8 martie 2013, s-a amânat luarea unei decizii în privinta aderarii României si Bulgariei, aceasta fiind reprogramata pentru octombrie 2013 pentru frontierele terestre si maritine, iar în 2014 pentru frontierele aeriene. Desi, subiectul Schengen a fost introdus pe agenda Consiliului JAI, România a renuntat sa mai lupte pentru acest proiect. Un singur vot de respingere (deciziile în Consiliul JAI se adopta cu unanimitate de voturi) ar fi însemnat o reevaluare a respectarii criteriilor tehnice prevazute în Aquis-ul Schengen de catre România si Bulgaria. Dupa un deceniu, nu am reusit sa finalizam acest proiect strategic pentru România. Ca si atunci, exigentele Olandei ne tin în afara spatiul Schengen, precum Hannibal ante portas. Olandezii stiu de ce, dar noi, patrioti cum suntem, ne prefacem ca nu întelegem. Nota: acest articol este o forma revazuta si adaugita a comunicarii Controversies Regarding the Security of Romania’s Eastern Border in the View of Joining the Schengen Area, pe care am prezentat-o la Conferinta Internationala EURINT 2013, organizata de Centrul de Studii Europene al Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi si publicata în vol. coord. R. Frunza, G.-C. Pascariu si T. Moga, The EU as a model of soft power in the Eastern neighbourhood, Editura UAIC, 2013, pp. 751-769. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
